ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2003

La data de 7 martie 2003 s-au luat în examinare

recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și

Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Finanțelor Publice Cluj Napoca

împotriva deciziei civile nr. 31  din  20 februarie 2002  a Curții de Apel

Cluj – Secția Civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 7 martie 2003 iar pronunțarea s-a

amânat la 13 martie 2003 și apoi la 27 martie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 10 noiembrie 2000 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții P.V.,

Ș.N., C.A.și P.D.au chemat în judecată Întreprinderea de localuri și locuințe

din cadrul Primăriei Cluj și Administrația financiară Cluj, solicitând

instanței, să constate că imobilul din str. Memorandumului nr. 12 trecut în

proprietatea statului ca bun abandonat li se cuvine a fi restituit, împreună cu

daunele pentru lipsa de folosință din anul 1952 până la predarea efectivă,

instanța urmând a înscrie pe reclamanți în cartea funciară, fiecare cu câte

¼ drept de proprietate.

Contrar

dispozițiilor art. 112 pct. 4 C.proc.civ., reclamanții nu au indicat temeiul în

drept al acțiunii.

Prin sentința

civilă nr.107 din 19 martie 2001 Tribunalul Cluj a respins acțiunea, cu

motivarea că din probele administrate a rezultat că imobilul pretins a fi

intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, respectiv prin

hotărâre judecătorească pronunțată în conformitate cu Decretul nr.111/1951,

fiind abandonat.

Această

sentință a fost schimbată în urma admiterii apelului reclamanților, prin

decizia nr. 31 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, în

sensul că: a fost admisă în parte acțiunea, s-a constatat nulitatea actului de

preluare de către stat a imobilelor situate în Cluj-Napoca, str. Memorandumului

nr. 12 și str. Nicolae Filipescu nr. 9, s-a dispus rectificarea intabulării din

cf nr.278/1957 și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea vechilor

proprietari: L.S., născută P., P.G., P.V., Ș.P., Ș.I..

Au fost

respinse celelalte capete ale acțiunii.

În motivarea

soluției adoptate, instanța a analizat separat situația celor două imobile: cel

din str. Memorandumului nr. 12 – top 362 în cf nr. 4009 Cluj ce a fost

proprietate comună pe cote părți a proprietarilor anterior enumerați, cu

privire la care s-a pronunțat, sentința civilă nr.230/4 februarie 1953 de

Tribunalul Popular al orașului Cluj, prin care în baza art. 1 din Decretul

nr.111/1950 a fost trecut  în  proprietatea statului ca bun abandonat, sentința

intabulată prin încheierea nr.278/1957 în cf nou înființată nr.22786.

Sentința

nr.230/1953 a fost atacată în justiție, formând în prezent obiectul unui alt

dosar, nr.5207/2000 al Tribunalului Cluj, suspendat în baza art. 244 pct. 1

C.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Și imobilul

situat în str. Petroșeni nr. 11 (fostă Filipescu nr. 9) s-a reținut că a fost

identificat în aceeași carte funciară cu nr.top. 339, fost proprietatea comună

pe cote-părți a acelorași persoane, preluat de stat în anul 1953.

Și cu privire

la acest imobil s-au declanșat alte acțiuni în justiție, între aceleași părți

(dosar nr.9018/2001 al Tribunalului Cluj).

Cu privire la

ambele imobile, Curtea de Apel Cluj a reținut în considerente că au trecut în

proprietatea statului fără titlu valabil (str. Memorandumului), respectiv fără

nici un titlu (str.Petroșeni), în înțelesul art. 6 din Legea nr.213/2998.

Ca atare,

instanța de apel a constatat întemeiată cererea reclamantelor, succesori în

drepturi ai foștilor proprietari, de a se recunoaște lipsa temeiului legal al

posesiei statului asupra celor două imobile.

În schimb au

fost respinse capetele de cerere ce vizau: înscrierea reclamanților în cartea

funciară cu motivarea că succesiunile antecesorilor lor nu au fost dezbătute;

predarea posesiei, cu motivarea că nu au fost chemați în judecată ocupanții

actuali ai imobilelor, chiriași sau chiar proprietari; plata unor despăgubiri,

ca nefiind precizate și dovedite.

Instanța de

apel a reținut de asemeni că statul român este legitimat pasiv în proces față

de capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare care trebuie

soluționat, conform art. 33 din Legea nr.7/1996, în contradictoriu cu

proprietarul tabular, care este statul.

Împotriva

acestei decizii în termen legal au declarat recurs Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Cluj Napoca.

În esență,

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca a susținut că nu

are calitate procesual pasivă în cauză, Ministerul Finanțelor Publice, pentru

bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului trebuie să figureze în

nume propriu în proces, putând fi reprezentat numai în baza unei împuterniciri.

Sub un alt

aspect, decizia este criticată pe fond, ca fiind pronunțată cu ignorarea

faptului că în favoarea statului a intervenit uzucapiunea tabulară, instanța

încălcându-și competența atunci când a apreciat neconstituționalitatea

Decretului nr.218/1960 și a Decretului nr.712/1966.

Prin recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca decizia este criticată

pentru încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 27 din

Decretul-Lege nr.115/1938 privitoare la uzucapiune, precum și la împrejurarea

că Decretul nr.111/1951 și sentința judecătorească pronunțată în aplicarea lui

constituie un titlu valabil pentru stat.

Prin

întâmpinare, reclamanții-intimați au solicitat respingerea recursurilor.

Recursurile

sunt fondate pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.

Din modul de

formulare a capetelor de cerere ale acțiunii, se poate deduce că reclamanții

urmăresc în principal revendicarea imobilului ce a aparținut autorului lor, Dr.

Popoliță din Cluj-Napoca imobil înscris inițial într-o singură carte funciară

rn. 4009 Cluj, situat astăzi administrativ pe două străzi diferite.

Acțiunea a fost

introdusă în contradictoriu cu Administrația financiară Cluj. Această persoană

juridică nu are însă calitate procesual pasivă în cauză în raport cu

dispozițiile art. 12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia și cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.

18/2001 privind organizare și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.

De aceea,

constatând  întemeiat acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Cluj-Napoca.

Cu privire la

fondul litigiului, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu

ignorarea unor mijloace de apărare sau dovezi administrate care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 304

pct. 10 C.proc.civ.

Astfel, pentru

promovarea unei acțiuni în revendicare, reclamantul trebuie să fie proprietarul

neposesor care se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar al bunului său.

În speță,

înscrisurile depuse, comentate de însăși instanța de apel, au relevat că

reclamanții, din prezenta acțiune au atacat, pe cale separată sentința

judecătorească prin care bunul a fost preluat, în anul 1953, în proprietatea

statului.

Litigiul în

cauză este pe rol, fiind suspendat până la soluționarea litigiului de față.

În realitate,

dacă prezentul litigiu are natura unei cereri în revendicare (aspect pe care

reclamanții vor trebui să-l precizeze în fața instanței de trimitere) iar

pârâtul exhibă un titlu a cărui validitate este contestată în cadrul unui alt

litigiu, pendinte, se impune analizarea de către instanța de trimitere

(Tribunalul Cluj) a oportunității conexării celor două pricini, pentru mai buna

administrare a justiției. În orice caz, în interpretarea art. 244 alin. 1 pct.

1 C.proc.civ., se poate reține că legalitatea sau nu a sentinței judecătorești

prin care bunul ce a aparținut antecesorilor reclamanților a fost considerat

abandonat în sensul Decretului nr.111/1951, constituie o chestiune prejudicială

în raport cu acțiunea în revendicare de față.

De aceea,

pronunțându-se pe fondul pricinii fără a aștepta soluționarea chestiunii

prejudiciale a validității titlului de proprietate al statului, instanța de

apel a pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată.

Întrucât nici

în p rima instanță temeiul în drept al pricinii și persoana pârâților nu a fost

în mod clar precizată, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fața

Tribunalului Cluj, care va cere reclamanților să indice pârâții în contradictoriu

cu care înțeleg să li se recunoască în mod valabil pretențiile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 31 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel

Cluj – secția civilă.

Casează

această decizie, precum și sentința civilă nr. 107 din 19 martie 2001 a

Tribunalului Cluj și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi   27 martie   2003.