ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1769/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de  pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei  civile nr. 289

A    din  17 iunie 2002  a Curții de Apel     București   –     Secția a III –a

Civilă.

La apelul

nominal   s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul

General, reprezentat de consilierul juridic O.O., intimata-reclamantă I.L.,

personal și asistată de avocat P.I., lipsind intimata-pârâtă S.C.”U.”SA

București.

Procedura

completă.

Curtea, luând

act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în dezbaterea

recursului.

Consilierul

juridic O.O. a lăsat la aprecierea instanței soluția recursului.

Avocat P.I. a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 3498 din 9 iunie 2000 reclamanta I.L. a chemat în judecată

Primăria Municipiului București și S.C.”U.”SA București solicitând să fie

obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 900

m.p. situată în București, Splaiul Unirii, nr. 303, sector 3.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că terenul în litigiu, expropriat prin Decretul

nr. 242/1987 nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat în

proprietatea Statului Român.

Tribunalul

București – Secția a V – a civilă și de contencios administrativ prin sentința

civilă nr. 5/9 ianuarie 2001 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să

lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie suprafața de 497,53 m.p.

teren situat în București, Splaiul Unirii, nr. 303, sector 3.

Curtea de Apel

București – Secția a III – a civilă prin decizia civilă nr. 289 din 17 iunie

2002 a admis apelul declarat de pârâta S.C.”U.”SA împotriva sentinței civile

nr. 5 din 9 ianuarie 2001 a Tribunalului București, Secția a V – a civilă pe

care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea față de această

pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Apelul declarat de Primăria

Municipiului București împotriva aceleiași sentințe a fost respins.

S-a reținut că

terenul în suprafață de 728 m.p. teren, dobândit de reclamanta I.L. prin

succesiune de la părinții săi, V.D., decedat la data de 29 noiembrie 1960 și

V.D., decedată la data de 8 septembrie 1984 a fost expropriat prin Decretul

nr.242/1987 pentru amenajarea râului Dâmbovița.

S-a arătat că

suprafața de 497,35 m.p. teren nu a fost utilizată potrivit scopului pentru

care a fost expropriată precum și, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994,

poate fi retrocedată reclamantei.

În termen

legal, împotriva deciziei civile nr. 289 din 17 iunie 2002 a Curții de Apel

București, Secția a III – a civilă, a declarat recurs Primăria Municipiului

București prin Primarul General solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc.civ. și susținând că nu are calitate procesuală pasivă.

Recursul

urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:

În principiu,

în acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480

C.civ., ca de altfel în orice acțiune reală imobiliară ce tinde la readucerea

bunului în patrimoniul proprietarului neposesor, calitate procesuală pasivă are

posesorul neproprietar al bunului.

Prin

dispozițiile art. 12 pct. 4 și 5 din Legea nr. 213 din 24 noiembrie 1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în litigiile

referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, unitățile administrativ

teritoriale sunt reprezentate de către consiliile județene, de Consiliul

General al Municipiului București sau de consiliile locale.

Conform art.

19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale unitățile

administrativ teritoriale sunt comunele, orașele și județele, care au potrivit

art. 18 din aceeași lege deplină capacitate ca persoane juridice.

Potrivit art.

21 pct. 1 din Legea nr.215/2001 autoritățile administrației publice prin care

se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale

(Consiliul General al Municipiului București) și primarii, ca autorități

executive. Art. 67 din același act normativ dispune că Primarul General al

capitalei reprezintă municipiul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice,

din țară și din străinătate, precum și în justiție.

Coroborând

dispozițiile legale menționate rezultă că au calitatea procesuală să reprezinte

unitatea administrativ teritorială, ambele structuri: Consiliul General al

Municipiului București prin Președintele acestuia și Primarul General al

Municipiului București.

În speță,

unitatea administrativ teritorială – Municipiul București – a fost legal

reprezentată prin Primarul General.

Prin art. 35

alin. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1

an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor

dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

În speță,

instanțele de fond și de apel au reținut greșit că sunt îndeplinite condițiile

art. 35 din Legea nr. 33/1994 întrucât imobilul a fost utilizat potrivit

scopului pentru care a fost expropriat.

Astfel, în

temeiul Decretului nr.242/1997 suprafața de 728 m.p. teren situat în București,

Splaiul Indepenței nr. 303, Sector 3 a fost preluat de la reclamanta I.L.

pentru amenajarea râului Dâmbovița.

Din raportul

de expertiză tehnică întocmit în cauză de ing. L.G. schița anexă a acesteia

(fila 50 dos. 3498/2000) și planul topo (fila 54 același dosar) rezultă că o

parte din teren a fost folosită pentru realizarea unui taluz al râului

Dâmbovița și lărgirea Splaiului Unirii iar pe cealaltă parte se află două

cămine de uzitare pentru conductele de termoficare ce traversează terenul.

Cum scopul de

utilitate publică al exproprierii a fost realizat, Curtea va admite recursul,

va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului și pe fond va respinge

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București

prin Primarul General.

Casează

decizia civilă nr. 289 A din 17 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția

a III – a Civilă precum și sentința civilă nr. 5 din 9 ianuarie 2001 a

Tribunalului București – Secția a V – a și respinge acțiunea formulată de

reclamanta I.L., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  6 mai   2003.