ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1335/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta V.N.împotriva deciziei nr.459 A din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de O.O., lipsind recurenta-reclamantă V.N. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Instanța constată că pricina este în stare de judecată și dă cuvântul părții prezente cu privire la recurs. Consilier juridic O.O., pentru intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București, solicită respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.10886/1998 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta V.N.

a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să i se restituie terenul în suprafață de 500 m.p. situat în București str.Argilei loturile 7 și 9. În motivarea cererii reclamanta a susținut că terenul în litigiu a aparținut părinților ei Ș.G.și Ș.M.de la care a fost preluat de stat fără nici un titlu. După parcurgerea unui prim ciclu procesual cauza a fost reînregistrată sub nr.6175/2000 pe rolul Tribunalului București – secția a V a civilă și de contencios administrativ. În fața acestei instanțe părțile s-au declarat de acord să se păstreze materialul probator administrat în cauză în faza anterioară a judecății. Pe baza materialului probator administrat în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.20/16.01.2001 de către Tribunalul București – secția a V a civilă și de contencios administrativ prin care acțiunea reclamantei V.N.a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că terenul a cărui retrocedare este cerută de reclamantă a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică prin Decretul 345/1964 emis de fostul Consiliu de Stat în vederea unui cvartal de locuințe din Zona Romancierilor, aflată în cartierul Drumul Taberei. Că întreaga suprafață de teren a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriată fiind ocupată în prezent de blocuri, spații verzi, alei pietonale, locuri de joacă pentru copii, artere de circulație, etc. Că în această situație nu-și găsesc aplicațiunea prevederile art.35 din Legea nr.33/1994. Apelul declarat împotriva sentinței civile nr.20/16.01.2001 de reclamanta V.N.a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.459/A/30.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III a civilă, cu aceeași motivare.

Împotriva acestei decizii a declarat în termen recurs, reclamanta V.N.care fără a invoca vreun motiv de casare din cele prevăzute de art.304 C.proc.civ.critică hotărârile în cauză, în esență, pentru următoarele motive: - greșit a fost soluționată pricina în conformitate cu prevederile Legii nr.33/1994, în cauză fiind aplicabile prevederile art.2 din Legea nr.10/2001; - instanța de apel a respins în mod greșit apelul ca nefondat, cu motivarea că reclamanta nu a solicitat niciodată despăgubirile prevăzute de art.481 C.civ.ceea ce face să se presupună că exproprierea s-a făcut cu respectarea cerințelor legale pentru expropriere. Examinând recursul de față raportat la prevederile art.304 C.proc.civ.și la motivele invocate de recurenră se constată că este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Niciodată de-a lungul procesului reclamanta nu a invocat în susținerea pretențiilor sale, ca temei juridic prevederile Legii nr.10/2001 conturându-și acțiunea la prevederile art.480-481 C.civ. Ori Legea nr.10/2001 prin art.47 alin.1 permite, în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, continuarea judecății începute potrivit dreptului comun. În speță, recurenta a sesizat cu acțiunea în revendicare instanțe de fond la 5.10.1998 și a înțeles să continue judecata după procedura începută la data arătată. Apelul reclamantei V.N.a fost respins pentru că din probele administrate rezultă că instanța de fond a reținut în mod temeinic că scopul exproprierii a fost realizat, întreg terenul solicitat a fi retrocedat fiind utilizat pentru sistemazizarea zonei, spațiile neconstruite fiind destinate pentru folosința normală a blocurilor construite precum și a celorlalte edificii de utilitate publică.

Celelalte critici formulate în motivarea recursului, nu vizează nici unul din motivele de casare prevăzute de art.304 C.proc.civ., ele constituind referințe la omisiuni ale organelor administrative privind ținerea evidențelor în rolurile fiscale. Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta V.N.împotriva deciziei nr.459 A din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.