ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1940/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureș. La apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă F.G., intimații pârâți Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Mureș, reprezentată de avocat S.A.și Ministerul Justiției – Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin consilier juridic S.A.. Procedura completă. Consilier juridic S.A. depune o cerere de modificare și completare a întâmpinării depuse de Oficiul Național al Registrului Comerțului și comunică câte un exemplar tuturor părților prezente. Curtea acordă cuvântul, cu recomandarea făcută părților de a se referi și la aspectul scoaterii din cauză a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Mureș și introducerea în cauză a Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Reprezentanta Ministerului Public precizează că recursul în anulare nu privește ansamblul raporturilor dintre părți, ci doar aspectul referitor la perimarea cauzei; în continuare, solicită, în temeiul art.313 din C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea recursurilor. Intimata reclamantă F.G. cere admiterea recursului în anulare, arătând că se impune scoaterea din cauză a Oficiului Național al Registrului Comerțului, întrucât, în instanță, trebuie să stea, în calitate de pârâtă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Mureș. Avocat S.A.precizează că, prin cererea formulată la 5.02.2003, s-a solicitat constatarea transmiterii calității procesuale pasive a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș în persoana Oficiului Național al Registrului Comerțului și solicită respingerea recursului în anulare.

Consilier juridic S.A. lasă soluția la aprecierea instanței, cu precizarea că Oficiul Național al Registrului Comerțului, în opinia sa, nu are calitate procesuală în cauză. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: F.G. a chemat în judecată Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș solicitând anularea deciziei nr.100/14.01.1998 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în temeiul art.130 lit.i din C.mun.pe motiv că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 8, 9 și 10 septembrie 1997. Contestatoarea a cerut și repunerea în drepturile anterioare măsurii desfacerii contractului de muncă. Prin încheierea din 23.IX.1998 Judecătoria Tg.

Mureș, în temeiul art.242 pct.2 C.proc.civ.a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților carea aveau termenul în cunoștință. La 1.X.1999 F.G. a solicitat repunerea pe rol a dosarului. Prin sentința civilă nr.1004/3.II.2000 Judecătoria Tg. Mureș a admis contestația formulată de F.G. și-a dispus anularea deciziei nr.100/14.I.1998 a Camerei de Comerț și Agricultură Mureș și respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior luării acestei măsuri. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite cu începere de la 14.I.1998. Tribunalul Mureș, secția civilă, prin decizia nr.980/18.06.2001 a admis recursul declarat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș împotriva sentinței civile nr.1004/3.II.2000 a Judecătoriei Tg.

Mureș pe care a casat-o și procedând la rejudecarea cauzei, a respins contestația formulată de F.G. pentru anularea deciziei nr.100/14.I.1998 de desfacere a contractului ei de muncă emisă de CCIA Mureș. Aceeași instanță a respins recursul declarat de contestatoarea F.G. în contra sentinței civile nr.1004/3.II.2000 a Judecătoriei Tg.Mureș. În motivarea soluției tribunalului a reținut că la instanța de fond judecata pricinii a fost suspendată pentru lipsa părților la 23.IX.1998 iar F.G. a cerut repunerea pe rol abia la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev.de art.248 alin.1 C.proc.civ., ceea ce avea drept consecință perimarea contestației. Cum perimarea operează de drept, sancționând neglijența manifestată prin abandonarea procesului tribunalul a considerat întemeiată excepția invocată de intimata CCIA Mureș privind perimarea contestației introduse de F.G.

și pe cale de consecință admițând recursul intimatei, a casat hotărârea atacată și în fond a respins contestația petentei ca urmare a intervenirii perimării. Împotriva acestei decizii în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, respectiv a art.253 alin.3 C.proc.civ.potrivit căruia perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în apel respectiv recurs dacă nu a fost propusă în fața primei instanțe. Or, în speță excepția perimării contestației nu a fost invocată nici de intimată și nici de judecătorie pe parcursul soluționării contestației în fața instanței de fond și nici nu a constituit unul din motivele de recurs declarate de intimată, astfel că tribunalul nu putea primi excepția perimării contestației.

Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea recursului pe fond. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art.248 C.proc.civ.orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Din textul menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală dar și o prezumție de desistare de la judecată. Este adevărat că în speță judecata contestației formulate de F.G.

a fost suspendată pentru lipsa părților la 23.IX.1998 de către Judecătoria Tg. Mureș și că petenta a solicitat repunerea pe rol la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev. de art.248 (1) C.proc.civ., ceea ce era de natură a conduce la perimarea contestației chiar din oficiu de către judecătorie. Excepția perimării nu a fost însă invocată nici de intimata CCIA Mureș și nici de judecătorie pe parcursul soluționării contestației. Or, potrivit art.252 (3) C.proc.civ.perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac fie că aceasta este apel sau recurs. Prin urmare, în toate cazurile, perimarea trebuie să fie constatată de instanța sesizată cu cererea principală sau investită cu o cale de atac potrivit principiului că „judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției”.

Așadar, instanța de recurs nu poate să constate perimarea acțiunii cu care a fost sesizată o altă instanță. Astfel fiind, în speță tribunalul nu putea constata perimarea contestatoarei promovată de F.G. la judecătorie cât timp această excepție nu a fost ridicată și discutată în fața instanței de fond. Cu alte cuvinte, perimarea se acoperă dacă nu a fost discutată la instanța de fond. Față de cele ce preced recursul în anulare urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza aceluiași tribunal pentru soluționarea recursurilor pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureș – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la același tribunal pentru soluționarea recursurilor pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.