ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1940/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr.980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureș.

La apelul nominal s-au

prezentat intimata reclamantă F.G., intimații pârâți Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură a Județului Mureș, reprezentată de avocat S.A.și

Ministerul Justiției – Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin

consilier juridic S.A..

Procedura completă.

Consilier juridic S.A.

depune o cerere de modificare și completare a întâmpinării depuse de Oficiul

Național al Registrului Comerțului și comunică câte un exemplar tuturor

părților prezente.

Curtea acordă cuvântul, cu

recomandarea făcută părților de a se referi și la aspectul scoaterii din cauză

a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Mureș și introducerea

în cauză a Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Reprezentanta Ministerului

Public precizează că recursul în anulare nu privește ansamblul raporturilor

dintre părți, ci doar aspectul referitor la perimarea cauzei; în continuare,

solicită, în temeiul art.313 din C.proc.civ., admiterea recursului în anulare,

casarea hotărârii criticate și trimiterea cauzei la tribunal pentru

soluționarea recursurilor.

Intimata reclamantă F.G.

cere admiterea recursului în anulare, arătând că se impune scoaterea din cauză

a Oficiului Național al Registrului Comerțului, întrucât, în instanță, trebuie

să stea, în calitate de pârâtă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a

Județului Mureș.

Avocat S.A.precizează că,

prin cererea formulată la 5.02.2003, s-a solicitat constatarea transmiterii

calității procesuale pasive a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș

în persoana Oficiului Național al Registrului Comerțului și solicită

respingerea recursului în anulare.

Consilier juridic S.A. lasă

soluția la aprecierea instanței, cu precizarea că Oficiul Național al

Registrului Comerțului, în opinia sa, nu are calitate procesuală în cauză.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

F.G. a chemat în judecată

Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș solicitând anularea deciziei

nr.100/14.01.1998 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar

contractul de muncă în temeiul art.130 lit.i din C.mun.pe motiv că a absentat

nemotivat de la serviciu în zilele de 8, 9 și 10 septembrie 1997.

Contestatoarea a cerut și repunerea în drepturile anterioare măsurii desfacerii

contractului de muncă.

Prin încheierea din

23.IX.1998 Judecătoria Tg. Mureș, în temeiul art.242 pct.2 C.proc.civ.a dispus

suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților carea aveau termenul în

cunoștință.

La 1.X.1999 F.G. a

solicitat repunerea pe rol a dosarului.

Prin sentința civilă

nr.1004/3.II.2000 Judecătoria Tg. Mureș a admis contestația formulată de F.G.

și-a dispus anularea deciziei nr.100/14.I.1998 a Camerei de Comerț și

Agricultură Mureș și respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deținut

anterior luării acestei măsuri.

A fost obligată intimata să

plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite cu începere de la

14.I.1998.

Tribunalul Mureș, secția

civilă, prin decizia nr.980/18.06.2001 a admis recursul declarat de Camera de

Comerț, Industrie și Agricultură Mureș împotriva sentinței civile nr.1004/3.II.2000

a Judecătoriei            Tg. Mureș pe care a casat-o și procedând la

rejudecarea cauzei, a respins contestația formulată de F.G. pentru anularea

deciziei nr.100/14.I.1998 de desfacere a contractului ei de muncă emisă  de

CCIA Mureș. Aceeași instanță a respins recursul declarat de contestatoarea F.G.

în contra sentinței civile nr.1004/3.II.2000 a Judecătoriei Tg.Mureș.

În motivarea soluției

tribunalului a reținut că la instanța de fond judecata pricinii a fost

suspendată pentru lipsa părților la 23.IX.1998 iar F.G. a cerut repunerea pe

rol abia la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev.de art.248 alin.1

C.proc.civ., ceea ce avea drept consecință perimarea contestației.

Cum perimarea operează de

drept, sancționând neglijența manifestată prin abandonarea procesului

tribunalul a considerat întemeiată excepția invocată de intimata CCIA Mureș

privind perimarea contestației introduse de F.G. și pe cale de consecință

admițând recursul intimatei, a casat hotărârea atacată și în fond a respins contestația

petentei ca urmare a intervenirii perimării.

Împotriva acestei decizii

în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.Procurorul General al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pe motiv că a

fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, respectiv a art.253 alin.3

C.proc.civ.potrivit căruia perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi

ridicată pentru prima oară în apel respectiv recurs dacă nu a fost propusă în

fața primei instanțe.

Or, în speță excepția perimării

contestației nu a fost invocată nici de intimată și nici de judecătorie pe

parcursul soluționării contestației în fața instanței de fond și nici nu a

constituit unul din motivele de recurs declarate de intimată, astfel că

tribunalul nu putea primi excepția perimării contestației.

Pe cale de consecință s-a

solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei criticate și

trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea recursului pe fond.

Recursul în anulare este

întemeiat.

Potrivit art.248

C.proc.civ.orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

un an.

Din textul menționat

rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente

esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală dar și o

prezumție de desistare de la judecată.

Este adevărat că în

speță judecata contestației formulate de F.G. a fost suspendată pentru lipsa

părților la 23.IX.1998 de către Judecătoria Tg. Mureș și că petenta a solicitat

repunerea pe rol la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev. de art.248

(1) C.proc.civ., ceea ce era de natură a conduce la perimarea contestației

chiar din oficiu de către judecătorie.

Excepția perimării nu a

fost însă invocată nici de intimata CCIA Mureș și nici de judecătorie pe

parcursul soluționării contestației.

Or, potrivit art.252 (3)

C.proc.civ.perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru

prima dată în calea de atac fie că aceasta este apel sau recurs.

Prin urmare, în toate

cazurile, perimarea trebuie să fie constatată de instanța sesizată cu cererea

principală sau investită cu o cale de atac potrivit principiului că

„judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției”.

Așadar, instanța de recurs

nu poate să constate perimarea acțiunii cu care a fost sesizată o altă

instanță.

Astfel fiind, în speță

tribunalul nu putea constata perimarea contestatoarei promovată de F.G. la

judecătorie cât timp această excepție nu a fost ridicată și discutată în fața

instanței de fond. Cu alte cuvinte, perimarea se acoperă dacă nu a fost

discutată la instanța de fond.

Față de cele ce preced

recursul în anulare urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite

cauza aceluiași tribunal pentru soluționarea recursurilor pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei     nr. 980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureș – Secția civilă, pe

care o casează și trimite cauza la același tribunal pentru soluționarea

recursurilor pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

mai 2003.