ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1453/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1453/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta
S.C.”C.” S.A. Onești împotriva deciziei civile nr.28 din 18 aprilie 2001 a
Curții de Apel Bacău – Secția civilă.
La apelul nominal s-a
prezentat intimatul-reclamant C.A., lipsind recurenta-pârâtă S.C. “C.” S.A.
Onești.
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai
sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant C.A. a
solicitat respingerea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Reclamantul C.A. a chemat
în judecată pârâta S.C.”C.” S.A.Onești pentru a fi obligată la plata sumei de
378.236.275 lei – reactualizată, reprezentând drepturi bănești pentru
invențiile al căror autor este.
După un prim ciclu
procesual Tribunalul Bacău – Secția civilă rejudecând cauza după casare, prin
sentința nr.451 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea precizată a
reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească suma de 4.100.000 lei
reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel pârâta care a timbrat această cerere doar cu 50.000 lei taxă
judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar.
Curtea de Apel Bacău prin
decizia nr.28 din 18 aprilie 2001 a anulat ca insuficient timbrat apelul.
Această soluție a fost
atacată cu recurs de către pârâta S.C.”C.” S.A.Onești, recurs înregistrat
inițial la Secția Comercială a Curții Supreme de Justiție trimis Secției Civile
prin încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2002.
Motivând recursul pârâta a
argumentat că intimatul-reclamant nu a timbrat cererea introductivă, iar taxa
de timbru, datorată în apel și achitată, este de 1/2 din taxa datorată la fond,
respectiv 50.000 lei.
Recursul nu este fondat.
Cererea de apel a pârâtei
S.C.”C.” S.A.Onești a fost înregistrată la data de 24 ianuarie 2001, dată la
care erau aplicabile prevederile Legii nr.146/1997 privind taxa judiciară de
timbru, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului României
nr.752/1999, intrată în vigoare la data de 20 octombrie 1999.
Potrivit dispozițiilor
art.5 alin.1 lit.b din textul modificat al legii susmenționate, cererile pentru
recunoașterea calității de inventator, de titular de brevet, a drepturilor
născute din brevetul de invenție, din contractele de cesiune și licență,
inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului se timbrează cu 300.000 lei.
Coroborând acest text cu
cel privind timbrarea căilor de atac, respectiv art.11 alin.(1) din Legea
nr.146/1997, rezultă cu evidență că taxa de timbru datorată în apel de pârâtă
era de 150.000 lei.
Pe de altă parte se reține
că pârâta a fost citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovezile de
îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 11 și 17 dosar apel, iar
aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală și nici nu a contestat
cuantumul taxei de timbru, deși legea îi conferea posibilitatea exercitării
acestui drept.
Față de aceste considerente
recursul pârâtei se privește ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta
S.C.”C.” S.A.Onești împotriva deciziei nr.28 din 18.04.2001 a Curții de Apel
Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie
2003.