ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 25

februarie 2002, reclamanta SC M. SA Craiova a solicitat anularea deciziei nr.

72 din 25 mai 2002, emisă de Ministerul Finanțelor, prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva procesului-verbal de control nr. 3130 din 31 octombrie 2001,

întocmit de inspectori din cadrul Direcției Controlului Fiscal Dolj.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că în mod eronat s-a considerat că lucrările de reparații

cuprinse în facturile nr. 6019837 din 29 octombrie 1999 și nr. 6019881 din 6 decembrie

1999, reprezintă investiții pentru obținerea de profituri suplimentare, fără a

ține cont de starea inițială a spațiilor comerciale respective și de

necesitatea realizării acestor lucrări. Ca atare, greșit a fost obligată la

plata impozitului pe profit aferent acestor lucrări, T.V.A. și majorări de

întârziere.

Prin sentința civilă nr. 294 din 18

octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea, în sensul că

a diminuat obligațiile de plată ale reclamantei cu 172.563.852 lei, impozit pe

profit și 136.783.113 lei, majorări de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța

și-a însușit concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, în

conformitate cu care numai parte din lucrările efectuate au condus la sporirea

gradului de confort și îmbunătățirea parametrilor constructivi ,reprezentând,

în fapt, lucrări de investiții.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar

de Stat Dolj, care a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanță că

lucrările facturate la 29 octombrie 1999, 6 decembrie 1999 și 31 decembrie

1999, nu reprezintă investiții, printre ele fiind îmbunătățirile performanțelor

mijlocului fix.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal de control

încheiat de Direcția de Control Fiscal Dolj, nr. 3130 din 31 octombrie 2001,

s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 377.067.052 lei

reprezentând: impozit pe profit (226.868.379 lei), majorări de întârziere

(259.573.528 lei); T.V.A. (53.944.336 lei); majorări de întârziere aferente

(24.476.002 lei); majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende

(4.186.376 lei); impozit pe venit (4.757.899 lei) și majorări aferente acestuia

din urmă de 3.260.132 lei.

S-a reținut că în vederea

modernizării clădirii, reclamanta a efectuat în trim. IV/1999, o serie de

lucrări constând în tâmplărie de aluminiu – geam termopan, lucrări care au

sporit gradul de confort și ambient și care în opinia organului de control

greșit au fost înregistrate pe costuri, prin aceasta fiind diminuat impozitul

pe profit datorat.

În ce privește T.V.A., organele de

control au considerat că în perioada executării lucrărilor, reclamanta nu

îndeplinea condițiile impuse de art. 4 din O.G. nr. 11/1996.

Referitor la impozitul pe dividende

s-a constatat că acesta nu a fost virat la buget concomitent cu operațiunea de

majorare a capitalului social.

Expertiza contabilă efectuată în

cauză și ale cărei concluzii nu au fost contestate, de altfel de pârâți< a

stabilit că lucrările de înlocuire a geamurilor și tâmplăriei, reprezintă o

lucrare de reparații în scopul menținerii și funcționării mijlocului fix și

nicidecum o lucrare de investiții, situație în care în mod corect c/val lor a

fost înregistrată în contul de „întreținere și reparații” (340.766.959 lei).

În același timp, expertul a

constatat că parte din lucrările efectuate la etajul 5 al societății au condus

la sporirea gradului de confort și ambient, fiind practic lucrări de

investiții, aproximate la 454.115.403 lei.

În raport cu această situație,

recalculând obligațiile bugetare, expertul a reținut că se impune diminuarea

sumelor reținute cu titlu de impozit pe profit și majorări aferente, cu

172.563.852 lei și respectiv, 136.783.113 lei, toate celelalte sume reținute de

către organele de control urmând a fi menținute ca datorate.

Față de analiza detaliată a

expertului asupra naturii lucrărilor executate de societatea reclamantă și a

consecințelor acesteia asupra îmbunătățirilor parametrilor construcției

inițiali, modernizarea spațiilor comerciale, în mod corect s-a reținut de către

instanța fondului, concluziile acesteia cu atât mai mult ,cu cât ele nu au fost

combătute de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, împotriva sentinței

civile nr. 294 din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2003.