ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3715/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 616 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de SC B.H. SRL Cluj Napoca, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sălaj și Garda Financiară Sălaj, ca nefondată. A reținut că reclamanta, în perioada aprilie – mai 2000, a efectuat un import de pesticide și fungicide de la B.A.G. Germania, pentru care s-a suspendat plata în vamă T.V.A., reclamanta neachitând după expirarea perioadei de suspendare, T.V.A. - ul aferent importurilor efectuate. Or obligația de plată a T.V.A.

este o obligație legală, stabilită în sarcina reclamantei și generată de faptul importării bunurilor cu caracter definitiv. Contractul de cesiune încheiat de reclamantă cu SC B. SRL și invocat în susținerea cererii, nu are valoarea unui retur al mărfii la furnizor, întrucât returul presupune tranzitarea frontierei cu reîntoarcerea mărfii la locul său inițial de origine și cu respectarea dispozițiilor specifice (Codul vamal și Regulamentul vamal). Or, din facturile întocmite de SC B.H. SRL rezultă că reclamanta a vândut marfa către o terță persoană juridică, T.V.A. - ul fiind datorat și pentru cea de-a doua operațiune juridică. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC B.H. SRL Cluj Napoca.

În critica formulată, recurenta a susținut, în esență, că a fost obligat la plata diferenței de T.V.A., prin procesul-verbal din 27 iunie 2001, fără nici o fundamentare legală și economică. A precizat că atât organele de control, cât și instanța de fond, neacceptând dreptul de deducere a T.V.A., suspendată în vamă la expirarea celor 60 de zile de amânare a plății, au încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 17/2000, art. 18 și H.G. nr. 401/2000, pct. 10.1, în acest mod, societatea dublându-și obligația de plată a T.V.A. - ului. Că litigiul a intervenit ca urmare a înregistrării incorecte în contabilitate a T.V.A., suspendat în vamă, la T.V.A. colectat, iar experții nu au răspuns obiectivului expertizei cu privire la stabilirea valorii reale a T.V.A., rezumându-se doar la stabilirea obligației privind T.V.A., suspendată în vamă, în valoare de 705.188.721 lei, care este aferentă unei singure operațiuni din ansamblul activității.

În fine, a mai arătat că la stabilirea obligației nu s-a avut în vedere compensarea ca modalitate de stingere a obligației, care este permisă prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 566/2000, pct. 10.2 și O.G. nr. 11/1999. Recursul este nefondat. SC B.H. SRL, în perioada aprilie – mai 2000, a importat din Germania pesticide și fungicide, pentru care a obținut suspendarea plății în vamă a T.V.A., în sumă de 1.205.188.721 lei, pentru o perioadă de 60 de zile, în conformitate cu prevederile art. 25 lit. b) alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 17/2000. La expirarea perioadei de suspendare, reclamanta era obligată să achite T.V.A., aferentă bunurilor din import definitiv înscrise în declarația vamală de import, la organul vamal, așa cum rezultă din dispozițiile art. 25 lit. b) alin. (1) din O.U.G.

nr. 17/2000. Punctul de vedere al SC B.H. SRL că nu datorează T.V.A. aferentă mărfurilor cesionate SC B. SRL, nu poate fi primit, pentru nici unul din motivele expuse de aceasta. Obligația de plată a T.V.A. este o obligație legală, stabilită în sarcina reclamantei în baza art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 17/2000, precum și a art. 25 lit. b) din aceiași ordonanță și generată de faptul importării mărfii. Nu este vorba de o dublă impozitare cu aceiași taxă. Vânzarea ulterioară către o terță persoană, nu exonerează reclamanta de plata T.V.A. la import. Sunt două operațiuni juridice distincte: importul mărfii și vânzarea ei ulterioară; se datorează T.V.A. pentru prima operațiune. care este într-adevăr T.V.A.

deductibilă și se colectează T.V.A. pentru cea de-a doua operațiune juridică, cum, de altfel, s-a și evidențiat în facturile nr. 693.484/2000, nr. 1441654/2000, nr. 1441664/2001, nr. 1441677/2001 și nr. 1441723/2001. În soluționarea pricinii, nu are relevanță modul de înregistrate în contabilitate a T.V.A. deductibil și T.V.A. colectat, întrucât obiectul acestui litigiu este obligația de plată, în sarcina societății, a T.V.A. la import, pentru toată marfa importată și înscrisă în declarația vamală de import. Nu pot fi avute în vedere nici criticile formulate în recurs, care vizează îndeosebi dreptul de deducere al T.V.A. datorat și posibilitatea compensării cu T.V.A. colectat, pentru același motiv că aceste aspecte nu reprezintă obiectul prezentului contencios fiscal, organul fiscal determinând obligația de plată a T.V.A.

suspendat, în vamă, obligație corect stabilită. Datorând TV.A. la import, în suma prevăzută de organul de control, respectiv 705.188.721 lei, în baza dispozițiilor pct.3 lit. b) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate prin H.G. nr. 401/2000, reclamanta datorează și majorările de întârziere, în cuantumul stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.H.I SRL Cluj Napoca, împotriva sentinței nr. 616 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2003.