ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 616 din 18

decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea formulată de SC B.H. SRL Cluj Napoca, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Sălaj și Garda Financiară Sălaj, ca nefondată.

A reținut că reclamanta, în perioada

aprilie – mai 2000, a efectuat un import de pesticide și fungicide de la B.A.G.

Germania, pentru care s-a suspendat plata în vamă T.V.A., reclamanta neachitând

după expirarea perioadei de suspendare, T.V.A. - ul aferent importurilor

efectuate. Or obligația de plată a T.V.A. este o obligație legală, stabilită în

sarcina reclamantei și generată de faptul importării bunurilor cu caracter

definitiv.

Contractul de cesiune încheiat de

reclamantă cu SC B. SRL și invocat în susținerea cererii, nu are valoarea unui

retur al mărfii la furnizor, întrucât returul presupune tranzitarea frontierei

cu reîntoarcerea mărfii la locul său inițial de origine și cu respectarea

dispozițiilor specifice (Codul vamal și Regulamentul vamal).

Or, din facturile întocmite de SC

B.H. SRL rezultă că reclamanta a vândut marfa către o terță persoană juridică,

T.V.A. - ul fiind datorat și pentru cea de-a doua operațiune juridică.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta SC B.H. SRL Cluj Napoca.

În critica formulată, recurenta a

susținut, în esență, că a fost obligat la plata diferenței de T.V.A., prin

procesul-verbal din 27 iunie 2001, fără nici o fundamentare legală și

economică.

A precizat că atât organele de control, cât și

instanța de fond, neacceptând dreptul de deducere a T.V.A., suspendată în vamă

la expirarea celor 60 de zile de amânare a plății, au încălcat dispozițiile

O.U.G. nr. 17/2000, art. 18 și H.G. nr. 401/2000, pct. 10.1, în acest mod,

societatea dublându-și obligația de plată a T.V.A. - ului.

Că litigiul a intervenit ca urmare a înregistrării

incorecte în contabilitate a T.V.A., suspendat în vamă, la T.V.A. colectat, iar

experții nu au răspuns obiectivului expertizei cu privire la stabilirea valorii

reale a T.V.A., rezumându-se doar la stabilirea obligației privind T.V.A.,

suspendată în vamă, în valoare de 705.188.721 lei, care este aferentă unei

singure operațiuni din ansamblul activității.

În fine, a mai arătat că la stabilirea obligației nu

s-a avut în vedere compensarea ca modalitate de stingere a obligației, care

este permisă prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 566/2000, pct. 10.2 și

O.G. nr. 11/1999.

Recursul este nefondat.

SC B.H. SRL, în perioada aprilie –

mai 2000, a importat din Germania pesticide și fungicide, pentru care a obținut

suspendarea plății în vamă a T.V.A., în sumă de 1.205.188.721 lei, pentru o

perioadă de 60 de zile, în conformitate cu prevederile art. 25

lit. b)

alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr.

17/2000.

La expirarea perioadei de

suspendare, reclamanta era obligată să achite T.V.A., aferentă bunurilor din

import definitiv înscrise în declarația vamală de import, la organul vamal, așa

cum rezultă din dispozițiile art. 25 lit. b) alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000.

Punctul de vedere al SC B.H. SRL că

nu datorează T.V.A. aferentă mărfurilor cesionate SC B. SRL, nu poate fi

primit, pentru nici unul din motivele expuse de aceasta.

Obligația de plată a T.V.A. este o

obligație legală, stabilită în sarcina reclamantei în baza art. 2 lit. c) din

O.U.G. nr. 17/2000, precum și a art. 25 lit. b) din aceiași ordonanță și

generată de faptul importării mărfii.

Nu este vorba de o dublă impozitare

cu aceiași taxă.

Vânzarea ulterioară către o terță

persoană, nu exonerează reclamanta de plata T.V.A. la import.

Sunt două operațiuni juridice

distincte: importul mărfii și vânzarea ei ulterioară; se datorează T.V.A.

pentru prima operațiune. care este într-adevăr T.V.A. deductibilă și se

colectează T.V.A. pentru cea de-a doua operațiune juridică, cum, de altfel, s-a

și evidențiat în facturile nr. 693.484/2000, nr. 1441654/2000, nr.

1441664/2001, nr. 1441677/2001 și nr. 1441723/2001.

În soluționarea pricinii, nu are

relevanță modul de înregistrate în contabilitate a T.V.A. deductibil și T.V.A.

colectat, întrucât obiectul acestui litigiu este obligația de plată, în sarcina

societății, a T.V.A. la import, pentru toată marfa importată și înscrisă în

declarația vamală de import.

Nu pot fi avute în vedere nici criticile

formulate în recurs, care vizează îndeosebi dreptul de deducere al T.V.A.

datorat și posibilitatea compensării cu T.V.A. colectat, pentru același motiv

că aceste aspecte nu reprezintă obiectul prezentului contencios fiscal, organul

fiscal determinând obligația de plată a T.V.A. suspendat, în vamă, obligație

corect stabilită.

Datorând TV.A. la import, în suma

prevăzută de organul de control, respectiv 705.188.721 lei, în baza

dispozițiilor pct.3 lit. b) din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000, aprobate

prin H.G. nr. 401/2000, reclamanta datorează și majorările de întârziere, în

cuantumul stabilit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

B.H.I SRL Cluj Napoca, împotriva sentinței nr. 616 din 18 decembrie 2002 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2003.