ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 191/2003

HOTĂRÂRE
24.01.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 191/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții

Consiliul General al Municipiului București prin Primar General și

M.M.împotriva deciziei nr.118 din 1 martie 2001a Curții de Apel București –

Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin

consilier juridic O.O.și recurenta-pârâtă M.M.prin avocații C.A. și F.C.,

intimatul-reclamant T.L.J., prin avocat M.IG., lipsind intimata-pârâtă

S.C.”H.N.” S.A.București.

Procedura completă.

Cosilier juridic O.O.a lăsat

la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

Recurenta M.M. prin avocat

C.A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că în

anul 1996 a cumpărat apartamentul în care locuia din anul 1990, fiind de bună

credință. Nu a existat notificare de atenționare că ar fi existat proprietar.

De asemenea, a arătat că partea avea 7 apartamente și nu a făcut dovada că

proprietarul ar fi funcționar ca să fie exceptat de la naționalizare.

Cel de al 2-lea avocat al

recurentei a completat apărarea prin aceea că apartamentul a fost cumpărat cu

respectarea legii.

Avocat M.IG. a depus la dosar

un înscris referitor la situația actuală a garsonierei în litigiu, arătând că a

fost închiriată de M.M.unui cabinet medical. A solicitat respingerea

recursurilor. Totodată, a depus note scrise și nu a solicitat cheltuieli de

judecată.

Reprezentanta Ministerului

Public a pus concluzii de respingere a recursurilor.

E A

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 2 martie 2000,

T.L.J.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București, prin

Primarul General, S.C.”H.N.” S.A. București și pe M.M., pentru revendicarea

apartamentului nr.2 din imobilul situat în București, str.G.Enescu nr.7,

sectorul 1.

Tribunalul București, Secția a

III-a civilă, prin sentința nr.977 din 27 septembrie 2000, a admis acțiunea așa

cum a fost formulată.

Curtea de Apel București,

Secția a IV-a civilă, prin decizia nr.118 din 1 martie 2001, a respins, ca

nefondate, apelurile pârâților Consiliul General al Municipiului București și

M.M., cu motivarea că bunul din litigiu, dobândit de reclamant prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr.38625/1935, a trecut în patrimoniul

statului cu încălcarea Decretului nr.92/1950, deci fără titlu valabil și că

ulterior a fost vândut pârâtei M.M.. Actul de înstrăinare are însă o cauză

mediată care nu vizează nevoile locative (de protecție socială) ale

cumpărătoarei, situație care rezultă din împrejurarea că aceasta a închiriat

bunul unei societăți private. Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art.966 și

968 Cod civil, apărarea pârâtei fondată pe un act juridic lovit de nulitate

absolută, a fost înlăturată și admisă, ca atare, acțiunea.

Împotriva acestei decizii

pârâții Consiliul General al Municipiului București (C.G.M.B.) și M.M.au declarat

recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în

dezvoltarea căruia, pârâtul C.G.M.B., prin Primarul General, a invocat lipsa

calității sale procesuale (nu are posesia bunului), iar pârâta M.M.că titlul

statului este valabil și, corelativ, este valid și actul de înstrăinare. Nu mai

puțin instanțele erau datoare să primească apărările sale referitoare la buna

sa credință și prescripție, aspecte care ar fi impus respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.5 C.civ.nu se

poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care

interesează ordinea publică și bunele moravuri.

Textul pune în cauză

ilicitatea cauzei mediate a unui act juridic civil, dacă este contrarie ordinii

publice.

Sancțiunea prescrisă cauzei

mediate ilicite este nulitatea absolută a actului juridic pe care-l întemeiază.

Într-un asemenea context, ori

de câte ori instanțele de judecată, făcând uz de dispozițiile art.129 alin.5

C.proc.civ., constată că actul juridic civil dedus judecății este fondat pe o

cauză mediată ilicită, ele sunt obligate să respingă acest act și să treacă mai

departe la judecarea în fond a cauzei, pentru a nu consfinți printr-o hotărâre

judecătorească o stare de fapt potrivnică ordinii de drept.

În speță, rezultă indubitabil

că bunul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil de vreme ce

subiectul naționalizării, fiind funcționar de stat și veteran de război cu

gradul de general de brigadă, era exceptat de la aplicarea naționalizării (art.II

din Decretul nr.92/1950). Ca urmare, prin efectul lui „resoluto iure dantis

resolvitur ius accipientis”, ineficacitatea titlului statului a atras,

corelativ, nulitatea actului juridic subsecvent, încheiat cu pârâta M.M..

Aparența în drept invocată de

pârâtă în scopul de a împiedica admiterea acțiunii în revendicare, nu poate fi

primită odată ce cauza mediată a înstrăinării, în temeiul Legii nr.112/1995,

n-a vizat măsurile de protecție socială a chiriașilor, prevăzute în capitolul

III al acestei legi. Locuința nu era ocupată (nevoia de locuință era absentă),

iar după cumpărare pârâta a închiriat-o unui cabinet medical, aspecte ce denotă

că actul juridic de înstrăinare s-a întemeiat pe o cauză mediată potrivnică

legii, ilicită, ca atare.

Așa fiind, cu temei instanțele

au respins apărarea privind actul juridic subsecvent și, trecând mai departe la

judecarea în fond a cauzei, au admis acțiunea în revendicare.

Nu mai puțin, temeinic și

legal instanțele au respins excepția de nelegitimare pasivă a pârâtului Consiliul

General al Municipiului București, prin Primarul General, câtă vreme statul

este parte în raportul de drept material vizând valabilitatea titlului de

preluare a bunului. De asemenea, imprescriptibilitatea revendicării imobiliare,

fiind unanim acceptată (în doctrina și practica judiciară), rezultă că în mod

just a fost respinsă și excepția de prescriere a acțiunii.

Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții

Consiliul General al Municipiului București prin Primarul general și

M.M.împotriva deciziei nr.118 din 1 martie 2001 a Curții de Apel București –

Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 11/2003
D E C I Z I A NR.11 DOSAR NR.1640/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr.556 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secți
ÎCCJ 2003-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 408/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București prin Primar General împotriva deciziei nr.115 din 8 martie 2001 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: con
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 581/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.44 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pâ
ÎCCJ 2003-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1333/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții-reclamanți G.Zși G.M.M.și de G.N.N.împotriva deciziei nr.332/A din 21 iunie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-recl
ÎCCJ 2003-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 479/2003
Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă cu consecința menținerii deciziei pronunțate de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă (decizia nr.3810/A/21 noiembrie 2000) prin care admițându-se apelurile formulate de pârâții Consiliu
Sursă