ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 581/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului

București împotriva deciziei nr.44 din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel

București – Secția a III-a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin consilier juridic O.O.,

intimații-reclamanți P.T.și P.M., ambii asistați de avocat P.A.. Au lipsit:

intimata-pârâtă S.C. „T. Al” S.A. București, precum și intimații intervenienți

L.V., L.M.A., D.M. și D.A.

Procedura

completă.

Consilier

juridic O.O. susține recursul doar în privința motivului de fond, arătând că

imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, întrucât proprietara avea

8 apartamente, din care 7 apartamente erau închiriate pentru obținerea de

venituri din chirii. Solicită admiterea recursului vizând acest motiv,

precizând că nu mai susține primul motiv vizând calitatea procesuală pasivă,

problema fiind rezolvată în drept, între timp.

Avocat P.A.

solicită respingerea recursului arătând că autoarea reclamanților era

dactilografă în cadrul primăriei, deci exceptată de la prevederile Decretului 92/1950.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.90 din 27 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București – secția

a V-a civilă și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea prin care

reclamanții P.T.și P.M. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul general al

municipiului București și S.C. T. All S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligați să le lase în deplină proprietate imobilul, compus

din teren și construcție, situat în București, str.Vulturilor nr.55, sectorul

3, naționalizat de la autoarea lor, E.T., prin Decretul nr. 92/1950.

Instanța de

fond a reținut că deși autoarea reclamanților era funcționară, la data trecerii

imobilului în proprietatea statului era exploatator de locuințe și nu era

exceptată de la măsura naționalizării.

Apelul declarat

de reclamanți a fost admis, prin decizia    nr.44 A din 31 ianuarie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel București – secția  a III-a civilă, a fost

schimbată sentința, în tot, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea,

precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții D.A.,

D.M., L.V.și L.M.A. și au fost obligați pârâții să le lase reclamanților, în

deplină proprietate, imobilul situat în București, str.Vulturilor nr.55,

sectorul 3, compus din teren în suprafața de 337,77 mp și construcțiile aflate

pe acesta, cu excepția apartamentului de la mansardă, ce a făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare nr.321/12.02.1998 și a apartamentului nr.2,

ce a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3504/8.10.1997,

încheiate de intervenienți cu S.C. T. All S.A. București.

Împotriva

susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al

municipiului București, întemeindu-l pe prevederile art.304 pct.8 și 11 din

codul de procedură civilă, susținând în esență că nu are calitate procesuală

pasivă și că imobilul a trecut cu titlu legal, în proprietatea statului, prin

Decretul nr.92/1950, deoarece autoarea reclamanților E.T., avea în proprietate

8 apartamente, din care 7 erau închiriate unor persoane fizice, astfel că nu se

încadra în excepțiile prevăzute în art.II din același decret.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art.26

alin.1 lit.a din Decretul nr.31/1954, sunt persoane juridice organele locale

ale administrației de stat, astfel cum rezultă și din art.5 alin.1 din Legea

nr.69/1991 a administrației publice locale.

Prin art.12

alin.5 din Legea nr.213/1998 s-a prevăzut că în litigiile referitoare la

dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ-teritoriale,

acestea sunt reprezentate de Consiliul general al municipiului București, care

dă mandat scris primarului.

Așa fiind, se

constată că prima critică formulată de recurent, privitoare la lipsa calității

procesuale pasive este nefondată.

Și cel de-al

doilea motiv de recurs vizând fondul litigiului este neîntemeiat, instanța de

apel stabilind corect că autoarei reclamanților, T.E., având profesia de

dactilografă în perioada 1947-1953, conform certificatului aflat la fila 22 din

dosarul nr.2873/1999 al Judecătoriei sectorului 3 București, îi erau aplicabile

prevederile art.II din Decretul nr.92/1950, prin care erau exceptate de la

măsura naționalizării anumite persoane, în cauză nefăcându-se dovada că

anterior anilor    1947-1950 ar fi închiriat parte din imobil.

În consecință,

neexistând nici unul din motivele de casare prevăzute în art.304 din

C.proc.civ.în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului

București prin Primarul General împotriva deciziei nr.44 A din 31 ianuarie 2001

a Curții de Apel București, Secția      a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.