ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 549/2003

Decizia nr. 549                                                                                                                                                                                      Dosar

nr. 3852 / 2001

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul

Serviciul Român de Informații prin UM 0198 București și de intervenienții M.A.,

M. G. I., B. de K.E.E.A.și D.Ș.A.împotriva deciziei nr. 345 din 14 iunie 2001 a

Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât prin

consilier juridic P.M., recurenții-intervenienți prin mandatarul M.G.I.–

recurentul-intervenient D.Ș.A., personal, intimatul-reclamant R.I.M.A.prin

avocat L.B., intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București – prin

consilier juridic O.O., intimatul-intervenient Ministerul Finanțelor Publice

prin consilier juridic A.L.și intimații-intervenienți D.Z.I.și D.R.B.prin

mandatar, lipsind recurentul-intervenient M.A..

Procedura completă.

Curtea pune în discuția părților admisibilitatea

recursurilor.

Toți recurenții au pus concluzii de respingerea excepției și

au apreciat recursul admisibil, solicitând admiterea acestora.

Consilierii juridici O.O. și A.L.au cerut admiterea excepției

invocată din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii în sensul

respingerii recursurilor ca inadmisibile.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 noiembrie 1995 R.I.M.A.a chemat în judecată

Serviciul Român de Informații și Consiliul General al Municipiului București

pentru revendicarea imobilului compus din construcții și 1977 m.p. teren,

situat în Municipiul București, str. Intrarea Coandă nr. 1 (fostă str. Pietății

nr. 23), naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

În apel, M.A., M.I., B.de K.E.E.A., D.Ș.A., D.Z.I.și D.R..B.

au formulat cerere de intervenție în interes propriu, invocând calitatea de

coproprietari asupra bunului și cerând admiterea acțiunii.

Tot în apel, Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere

de intervenție în interes propriu, în calitate de reprezentant al Statului

Român referitor la care a arătat că acesta este titularul dreptului de

proprietate asupra imobilului și că pârâtul Serviciul Român de Informații

exercită numai dreptul de administrare a bunului.

Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința

nr. 537 din 3 mai 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a admis

apelul reclamantului, a anulat hotărârea apelată și a stabilit termen la 27

septembrie 2001, pentru evocarea fondului și judecarea procesului,  cu

motivarea că prima instanță, respingând acțiunea, nu a intrat în cercetarea

fondului.

Împotriva acestei decizii pârâtul Serviciul Român de

Informații și intervenienții M.A., M.I., B.de K.E.E.A. și D.Ș.A. au declarat

recurs.

Pârâtul a cerut modificarea hotărârii recurate în sensul

respingerii apelului, iar intervenienții admiterea cererilor lor, așa cum au

fost formulate.

Recursurile sunt inadmisibile.

Potrivit art. 297 alin. 1 C.proc.civ. în cazul în care prima

instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în

cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat

hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre

definitivă.

Rațiunea acestor dispoziții legale decurge din cerința

asigurării judecării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, prin a se

evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță (posibilă anterior

modificării textului enunțat, prin O.U.G..nr. 138/2000). Ea circumscrie

obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului

printr-o singură decizie, ceea ce exclude posibilitatea anulării hotărârii

apelate, printr-o decizie separată, susceptibilă de un recurs aparte. Contrar,

s-ar face loc tergiversării, prin substituirea trimiterii cauzei la prima

instanță cu suspendarea judecății apelului, ca urmare a exercitării recursului

și trimiterii dosarului la instanța de recurs. De altfel, prin sintagma “va

evoca fondul și va judeca procesul”, textul enunțat lasă să se înțeleagă că

soluția de anulare a hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că,

organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de

apel, ca act final al judecății apelului, singur susceptibil de recurs, în

temeiul art. 299 C.proc.civ. și al unicității căilor de atac, ca principiu

fundamental al dreptului procedural civil.

Așa fiind, urmează a fi respinse recursurile, ca

inadmisibile.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâtul Serviciul Român de

Informații prin UM 0198 București și intervenienții: M.A., M.G.I., B.de

K.E.E.A.și D.Ș.A.împotriva deciziei nr. 345 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel

București – secția a IV – a civilă, ca inadmisibile.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.