ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 970/2003

D E C I Z I A NR.970 DOSAR NR.3384/2001 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și de Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.279/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic A.L., Consiliul General al Municipiului București, prin consilier juridic O.O.și intimata-reclamantă P.R.M., reprezentată de avocat G.D. Procedura completă. Consilier juridic A.L. solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei, să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată; referitor la celălalt recurs, solicită, de asemenea, admiterea lui.

Consilier juridic O.O.pune concluzii de admitere a recursului promovat de Consiliul General al Municipiului București, cu precizarea că se renunță la primul motiv de recurs și solicită, totodată, admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice. Avocat G.D. pune concluzii de respingere a recursului. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 februarie 1999 reclamanta P.R.M. a solicitat, ca prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați pârâții Ministerul Finanțelor, pentru Statul Român, și Municipiul București prin Consiliul General al Municipiului București, să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, str.George Georgescu nr.28, sector 5, compus din teren și două corpuri de case, cu dependințe.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul a aparținut bunicului reclamantei și, prin Decretul nr.92/1950 a fost trecut greșit în proprietatea statului, autorul reclamantei fiind exceptat de la naționalizare. Prin sentința nr.1611 din 1noiembrie 1999 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, s-a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că ea nu a administrat nici o probă pentru a dovedi că autorul ei ar fi făcut parte din categoriile exceptate de la naționalizare prin art.II din Decretul nr.92/1950, deci imobilul a trecut la stat cu titlu. Întrucât, în considerentele sentinței, instanța a reținut că reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă, iar, în dispozitivul sentinței, acțiunea s-a respins pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.407 din 27iunie 2000 a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

În rejudecare, prin sentința nr.1072 din 7 noiembrie 2000, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat. S-a reținut că reclamanta a făcut dovada calității procesuale active, ca succesoare a autorului ei, și că naționalizarea imobilului a fost abuzivă, proprietarul fiind exceptat conform art.II din Decretul nr.92/1950 de la aplicarea măsurii naționalizării. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.279 din 30 mai 2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâți. Critica apelantului Ministerul Finanțelor, vizând neexceptarea autorului intimatei de la aplicarea naționalizării, a fost respinsă cu motivarea că actele dosarului confirmă că acesta a fost militar de carieră și a ieșit la pensie din armată, așadar Decretul nr.92/1950 a fost greșit aplicat autorului intimatei.

Instanța de apel a respins și critica apelantului Consiliul General al Municipiului București, formulată referitor la lipsa lui de calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, argumentând că, potrivit art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998, în acțiunile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ-teritoriale acestea sunt reprezentate de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale. Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs Ministerul Finanțelor și Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de Primarul general.

Față de precizarea recurentului Consiliul General al Municipiului București, în sensul că nu mai susține primul motiv de recurs, ambii recurenți au formulat o singură critică, aceeași, privind decizia atacată, anume că instanța a reținut fără probe exceptarea autorului intimatei de la aplicarea prevederilor decretului de naționalizare, deși ocupația sa – militar de carieră – nu este enumerată printre categoriile exceptate de la naționalizare. Recursurile sunt nefondate. Printre metodele de interpretare a normelor de drept civil, pentru a determina întinderea lor de aplicare și a înțelesului exact al acestora, operațiune necesară în vederea justei încadrări a situațiilor concrete în ipotezele prevăzute de norme este și aceea care investighează scopul urmărit de legiuitor prin edictarea normelor supuse analizei.

Scopul în care statul a elaborat în anul 1950 Decretul nr.92/1950 privind naționalizarea unor imobile a fost, astfel cum rezultă din art.I, acela de „a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”, fiind evident că se aveau în vedere acele persoane care, având mai multe imobile, trăiau exclusiv din exploatarea acestora. În cauză, probele administrate dovedesc că bunicul intimatei-reclamante, proprietarul imobilului revendicat, a fost timp de 33 ani militar de carieră, trecut în rezervă cu gradul de colonel la 26 ianuarie 1939, reactivat în timpul războiului și a decedat în 1954 la vârsta de 68 ani, fără ca familia să poată obține actele care atestau calitatea sa de pensionar militar.

Împrejurarea că nu s-au putut procura actele privind pensia încasată, care i se cuvenea, cât și faptul că, printre persoanele exceptate de la naționalizarea imobilelor, art.II din decret nu enumera și militarii, nu îi conferă un alt statut social decât cel pe care l-a avut, dovedindu-se că proprietarul și-a câștigat existența printr-o activitate permanentă ca militar de carieră, și nu din exploatarea imobilelor. Se apreciează că măsura naționalizării nu a fost legală și, prin urmare, corect s-a admis acțiunea în retrocedarea imobilului, recursurile pârâților urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul general și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.279/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.