ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5284/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria sector 1 la data de 24 aprilie 1997 reclamanții P.M., P.A.M., P.F. și P.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și Primarul General, S.C. R. S.A. și Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a Municipiului București, cerând ca hotărârea ce se va pronunța să constate lipsa titlului statului asupra imobilului din București, (construcție și teren) și să oblige pârâții să le restituie în natură și să lase în deplină proprietate și liniștită folosință acest imobil. În drept s-au întemeiat pe dispozițiile art. 480 C. civ. În motivare au arătat că imobilul a aparținut autorilor lor și că în mod abuziv a fost preluat de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950.

Prin sentința civilă nr. 4897 din 26 martie 1999 Judecătoria sector 1 București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. Prin încheierea din data de 20 iunie 1997 s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtei Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, constatându-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. La data de 27 ianuarie 2000, în urma comunicării situației juridice a imobilului de către S.C. R. S.A., reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au indicat din ce se compune imobilul și au chemat în judecată și pe pârâta G.E., solicitând ca aceasta să fie obligată să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul compus dintr-o cameră, hol, bucătărie, baie și pivniță, situat în corpul B parter, identificat în expertiză în corpul I încăperile 3, 4, 5 și 6 cumpărat de acesta prin actul de vânzare-cumpărare nr. 1003/112/1997 încheiat cu R. S.A.

cu motivarea că acest act de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate pentru cauză ilicită, fiind încheiat cu un neproprietar, cu încălcarea dispozițiilor art. 984 pct. 4 C. civ. și ale Legii nr. 112/1995. Prin sentința civilă nr. 733 din 26 octombrie 2000 Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul General al Municipiului București. A admis acțiunea precizată și a obligat pârâta G.E. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentul compus dintr-o cameră, hol, bucătărie, baie și pivniță situat în București, identificat în expertiza efectuată în cauză în corpul I încăperile 3, 4, 5 și 6 (anexa 6). A obligat pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C.

R. S.A. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie restul imobilului, compus din teren în suprafață de 437,20 mp și două corpuri de clădire, identificat conform raportului de expertiză. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că s-a făcut o aplicare abuzivă a Decretului nr. 92/1950, ceea ce nu-i conferă statului un titlu valabil de proprietate. În ceea ce o privește pe pârâta G.E. instanța, comparând titlul acesteia cu cel al reclamanților a reținut că titlul reclamanților este preferabil. Instanța a apreciat că fiind investită cu o acțiune în revendicare în care ambele părți se pretind proprietare în baza unor titluri provenind de la autori diferiți, trebuia să analizeze drepturile autorilor de la care provin cele două titluri.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a C.G.M.B. a fost respinsă cu motivarea că acesta administrează domeniul public și privat al municipiului București conform art. 20 lit. g) din Legea nr. 69/1991. Împotriva acestei sentințe pârâții G.E. și C.G.M.B. reprezentat de Primarul General au formulat apel. Pârâta G.E. a criticat hotărârea tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a încălcat și interpretat greșit dispozițiile legale privind valabilitatea titlului statului și nu a avut în vedere buna-credință de care a dat dovadă la cumpărarea apartamentului și efectele acesteia asupra contractului de vânzare-cumpărare încheiat. Imobilul în litigiu a fost preluat în mod legal în patrimoniul statului.

În apelul său Municipiul București a susținut că nu are calitate procesuală pasivă și că autorii reclamanților nu erau exceptați de la aplicarea măsurii naționalizării. Prin decizia nr. 161 A din 27 martie 2001 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că pârâta G.E. nu a fost cumpărătoare de bună credință, iar titlul statului este lovit de nulitate. Apelul C.G.M.B. a fost respins în temeiul acelorași considerente reținute de instanța de fond. Împotriva acestei decizii pârâții G.E. și Municipiul București reprezentat de Primarul General au formulat recurs. I. Municipiul București reprezentat legal de Primarul General a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., criticând hotărârea în esență pentru că în mod greșit a reținut nulitatea titlului statului. II. Pârâta G.E. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Hotărârea este criticată în esență pentru că nu a răspuns la toate motivele de apel. Nu a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 112/1995 privind dobândirea apartamentului și privind dreptul proprietarilor la despăgubiri. Pârâta nu a fost somată de proprietari, conform dispozițiilor aceleiași legi. Instanța a reținut reaua credință a sa, fără a avea probe. În mod greșit a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, situație în raport de care în mod greșit s-a făcut compararea titlurilor.

I. În ce privește recursul pârâtului Municipiul București reprezentat legal de Primarul General urmează a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor urma. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut corect, cu o amplă motivare, că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului. Legea este, conform art. 644 și art. 645 C. civ, un mod de dobândire a proprietății iar intrarea în patrimoniul statului a imobilului s-a făcut ca efect al aplicării Decretului nr. 92/1950 și cu respectarea dispozițiilor acestuia. Așa fiind recursul pârâtului Municipiul București reprezentat legal de Primarul General urmează a fi respins, analiza celorlalte critici fiind lipsită de eficiență.

II. Recursul pârâtei G.E. urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor urma privind capătul de cerere referitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au analizat capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a contractului nr. 1003/112/1997 încheiat între S.C. R.V. în calitate de vânzător și G.E. în calitate de cumpărător din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 112/1995. De asemenea nu a fost analizată buna credință a pârâtei din perspectiva principiilor Legii nr. 112/1995, reținându-se reaua sa credință fără existența unui material probator. Se impune deci casarea ambelor hotărâri pentru acest aspect și trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite la Tribunalul București, care, va completa probatoriul și va analiza capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București reprezentat de Primarul General împotriva deciziei civile nr. 161 A din 27 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Admite recursul declarat de pârâta G.E., casează în parte decizia civilă nr. 161 A din 27 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, admite apelul aceleiași pârâte împotriva sentinței civile nr. 733 din 26 octombrie 2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, pe care o desființează în partea referitoare la capătul de cerere privitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la Tribunalul București.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2003.