ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 196/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 196/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub nr.
1258/1998 la Judecătoria sector 1 București, reclamanții A.I.D.B. și A.G.D.B.
au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și
S.C. H.N. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța: să se
constate că imobilul situat în București, a trecut în proprietatea statului
prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 și că sunt proprietarii
imobilului în calitate de succesori ai defunctei C.B.; pârâții să fie obligați
să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat.
Cauza a fost soluționată de Tribunalul
București în primă instanță – urmare a declinării competenței de soluționare,
dispusă de Judecătoria sector 1 prin sentința civilă nr. 7803 din 18 mai 1999.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 207 din 13 martie 2000, a admis acțiunea, a constatat că proprietar
al imobilului, situat în București, este autoarea reclamanților, C.B., prin
act dotal; a constatat că aceasta este persoană exceptată de la actul de
naționalizare – Decretul nr. 92/1950 și pe cale de consecință a dispus
scoaterea imobilului de pe lista anexă, poziția 519 a decretului menționat; a
constatat că reclamanții sunt moștenitorii legali ai autoarei lor, C.B.; pârâții
au fost obligați să lase reclamanților deplina proprietate și liniștita posesie
a imobilului revendicat.
Prin decizia civilă nr. 346/24 septembrie
2002, Curtea de Apel București, a respins apelul declarat de pârâtul Consiliul
General al Municipiului București, prin Primarul general, împotriva sentinței
civile nr. 207 din 13 martie 2000 a Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel
a reținut că prin act dotal, autoarea C.B. a dobândit de la tatăl său imobilul
în litigiu situat în București, și că la data naționalizării autoarea
reclamanților era persoană exceptată de la actul de naționalizare – Decretul
nr. 92/1950, față de împrejurarea că se încadra în categoria intelectualilor
profesioniști, fiind artist plastic.
Împotriva deciziei civile mai sus
menționată, a declarat recurs pârâtul Municipiul București – prin Primarul
General, criticând-o neteminică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., pentru următoarele considerente:
- În mod greșit, instanțele au considerat
că titlu statului cu privire la imobilul în litigiu nu este valabil pe
considerentul că Decretul nr. 92/1950 a fost aplicat greșit autoarei
reclamanților – proprietara imobilului în litigiu.
- S-a considerat în mod greșit că
autoarea reclamanților a fost persoană exceptată de la actul de naționalizare,
de vreme ce nu s-a făcut dovada acestei susțineri. În cauză sunt aplicabile
prevederile art. I din Decretul nr. 92/1950.
Recursul nu este fondat.
Obiectul litigiului dintre reclamanții:
A.I.B. și A.G.B., pe de o parte și pârâții Municipiul București prin Primarul
general, S.C. H.N. SA, pe de altă parte, îl constituie imobilul situat în
București, precum și terenul aferent de 0,373 mp.
Imobilul mai sus menționat – revendicat
de reclamanți – a aparținut autoarei C.B. (fostă G.) conform actului dotal nr.
211/1934 – din dosarul 12598/1998 al Judecătoriei sector 1 București, anexat
la dosarul cauzei.
Reclamanții au făcut dovada faptului că
sunt succesorii autoarei C.B., în calitate de fii ai acesteia – certificat
moștenitor nr. 202/24 iunie 1966 – dosar 12598/1998.
Reclamanții au dedus judecății încălcarea
dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, solicitând restabilirea
acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor Decretului nr.
92/1950 privind exceptarea anumitor categorii de persoane de la naționalizare.
Într-adevăr potrivit textului de lege
mai sus menționat, așa cum a fost modificat prin decretul nr. 524/1955, nu
intră în prevederile decretului de față și nu pot fi naționalizate imobilele
clădite proprietatea muncitorilor și pensionarilor proveniți din muncitori,
precum și a funcționarilor și micilor meseriași, intelectualilor profesioniști
și a celorlalți pensionari, provenite din muncă.
În speță, reclamanții au dovedit că
imobilul în litigiu a aparținut autoarei lor, C.B. care a făcut parte dintr-o
categorie socio-profesională exceptată în mod expres și imperativ de la
naționalizare, respectiv a fost inclusă în categoria intelectualilor
profesioniști fiind artist plastic – dosar 12598/1998. În atare situație,
instanțele în mod corect au reținut că dispozițiile Decretului nr. 92/1950 nu
erau aplicabile autoarei C.B.
Încălcarea dispozițiilor legale mai sus
enunțate, respectiv art. II din Decretul nr. 92/1950, dă caracterul abuziv al
măsurii de naționalizare și un astfel de titlu, dat cu încălcarea legii nu
poate fi considerat valabil, ci este lovită de nulitate.
De altfel, la data naționalizării
imobilul în litigiu repreznta o singură unitate locativă cu 2 nivele spre folosința
exclusivă a autoarei și familiei sale: soț și 2 copii. Acest lucru rezultă din
certificatul nr. 24611/1952 dosar 12598/1998.
Cum în cauză, imobilul în litigiu a
reprezentat doar o singură unitate locativă cu 2 nivele spre folosința
exclusivă a autoarei și a familiei sale – fără a avea chiriași – nu sunt
aplicabile nici prevederile art. I pct. 1 și art. 2 din Decretul nr. 92/1950
așa cum susține recurentul.
Pentru toate aceste considerente Curtea
reține că motivele de recurs invocate de recurentul Municipiul București prin
Primarul General nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., și în consecință se va respinge recursul declarat de recurent
împotriva deciziei civile nr. 346 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel
București, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul
declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva
deciziei nr. 346/A din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 ianuarie 2004.