ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3422/2003

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic O.O.și

intimații-reclamanți O.M.I.și B.L.M., ambii reprezentați de avocat V.M..

Procedura completă.

Consilier juridic

O.O.lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului arătând că motivele de

casare invocate în recurs reprezintă probleme de drept ce au fost dezlegate de

Curtea Supremă de Justiție.

Avocat V.M. solicită

respingerea recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18

octombrie 1999 reclamanții P.B.și N.P.B.au chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul General al Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul în suprafață de 251 m.p. situat în București, str. Caporal Gheorghe Ion

(fostă str. Frații Stroe), nr. 26, sectorul 4.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că imobilul revendicat a fost dobândit în proprietate

prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32979/9 septembrie 1939 de

fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat și a fost expropriat prin Decretul

nr.236 din 4 iulie 1983 pentru lucrări de utilitate publică. Deși construcția

existentă pe teren a fost demolată, lucrările prevăzute în decretul de

expropriere nu au fost realizate, în prezent terenul fiind liber și nu este

cuprins în nici un detaliu de sistematizare.

Investit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul București – Secția a V – a civilă și de

Contencios Administrativ prin sentința nr. 435/F din 15 iunie 2000, a admis

acțiunea promovată de reclamanți și a obligat pe pârâtul Consiliul General al

Municipiului București să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul în suprafață de 251 m.p. situat în București, str. Caporal Gheorghe Ion

(fostă str. Frații Stroe), nr. 26, sectorul 4, imobil identificat conform

raportului de expertiză întocmit de ing. O.P.și schița anexă la raport.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut și motivat că reclamanții au dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului situat în București, Str. Caporal Gheorghe Ion

(fostă Frații Stroe), sectorul 4, în baza contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 32979/9 septembrie 1939 de fostul Tribunal Ilfov – Secția

Notariat și transcris sub nr. 664/20 ianuarie 1940 la același tribunal, imobil

ce a fost expropriat prin Decretul nr. 236 din 4 iulie 1983. Deși construcția a

fost demolată, terenul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost

expropriat și întrucât el nu este afectat de alte lucrări și nu este cuprins în

nici un detaliu de sistematizare, bunul a fost retrocedat reclamanților.

Apelul promovat

împotriva acestei sentințe de Municipiul București a fost respins ca fiind

formulat de o persoană fără calitate prin decizia nr.735/A din 7 decembrie 2000

a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, soluție infirmată de Curtea

Supremă de Justiție – Secția civilă, care, prin decizia nr. 763 din 26

februarie 2002, a admis recursul pârâtului Municipiul București și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Întrucât a intervenit

decesul reclamanților P.B.și N.P.B., în recurs au declarat că înțeleg să

continue litigiul moștenitorii O.M.I.și B.L.M., calitate dovedită cu

certificatele de moștenitor nr. 202 și nr. 203 din 4 decembrie 2000 eliberată

de Biroul Notarului Public E.M. și nr. 39 din 20 aprilie 2000 eliberat de

Biroul Notarului Public E.P.

În rejudecare, Curtea

de Apel București – Secția a IV – a civilă, prin decizia nr. 321 din 12

septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București

prin Primarul General.

Împotriva deciziei

dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul București

prin Primarul General. În motivarea recursului, interpretând dispozițiile art.

19 alin. 1, art. 18, art. 21 pct. 1 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, pârâtul a susținut că nu Consiliul General al

Municipiului București, persoana chemată de reclamanți în judecată, are

calitate procesuală pasivă, ci doar Municipiul București, reprezentat de

Primarul General, situație în care s-a cerut casarea hotărârilor pronunțate în

cauză și respingerea acțiunii pentru acest considerent.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 2, 4, 5

și 20 lit. „g” din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare

la data introducerii acțiunii și a soluționării acesteia de către instanța de

fond, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități

administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autoritățile publice

prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile

locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive,

consiliile locale având și atribuții de administrare a domeniului public și

privat al comunei sau orașului (municipiului).

Art. 6 din Legea

nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

prevede, printre altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau

privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii

proprietari sau succesorii acestora.

Conform art. 42 (2)

din Legea nr.69/1991, în vigoare la data soluționării litigiului de către tribunal,

ca instanță de fond, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu

persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în

petiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 (5) din Legea nr.213/1998,

în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului

București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de primar.

Cu referire la cazul

dedus recursului, din coroborarea prevederilor legalel menționate, rezultă că

în litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac

parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea

Consiliului General al Municipiului București, acest organ al administrației

publice locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca

autoritate executivă, au calitate procesuală pasivă.

Cum reclamanții au

chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în

raport de care tribunalul a stabilit obligația de restituire a terenului, se

constată că acest pârât are calitate procesuală  pasivă, motiv pentru care

recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Municipiului București prin Primarul General

împotriva deciziei nr. 321  din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București –

secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

17 septembrie 2003.