ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Ploiești sub nr. 57 din 6 ianuarie 2003, reclamantul N.M. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să fie modificată hotărârea nr. 72 din 3 octombrie

2002, emisă de pârâtă pe seama reclamantului, în sensul ca acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, să se

facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1 septembrie 2002,

cum a stabilit pârâta.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat următoarele:

- la data de 23 martie 2001 a depus

la Direcția Muncii și Solidarității Sociale Călărași, cerere prin care a

solicitat să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, motivat de faptul că, fiind născut în localitatea Belica

din Bulgaria, în luna septembrie 1940, a fost strămutat împreună cu familia sa

în România, stabilindu-se în comuna Chirnogi, județul Călărași;

- neprimind răspuns la cererea

formulată, în luna septembrie 2002 a depus cerere și la Direcția Muncii și

Solidarității Sociale Dâmbovița, în a cărei rază teritorială își are

domiciliul, ocazie cu care a constatat că la data de 28 noiembrie 2001,

Direcția Muncii și Solidarității Sociale Călărași a înaintat dosarul său, spre

competentă soluționare, Casei Județene de Pensii Dâmbovița;

- în ceea ce privește data de la

care au fost acordate drepturile, pârâta nu a ținut seama de prevederile art. 5

din Legea nr. 189/2000, potrivit căruia beneficiul drepturilor se acordă cu

începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii,

arătând că:

- cererea pe care reclamantul a depus-o

la Direcția Muncii și Solidarității Sociale Călărași a fost trimisă spre

competentă soluționare Casei Județene de Pensii Dâmbovița, iar Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, din cadrul acestei din urmă autorități publice,

prin hotărârea nr. 4 din 30 noiembrie 2001, a respins cererea, pe considerentul

că petentul nu a prezentat documente oficiale care să facă dovada situației

invocate, potrivit legii;

- hotărârea dată de comisie nu a

fost contestată de petent, rămânând definitivă;

- la data de 22 august 2002,

petentul a depus o nouă cerere, înregistrată sub nr. 22797, la care a anexat

înscrisuri care fac dovada situației sale de refugiat, iar comisia a aprobat

cererea și a acordat drepturile, în considerarea datei depunerii acestei

cereri.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 11 din 31

ianuarie 2003, a respins acțiunea, instanța apreciind că reclamantul nu poate

beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, întrucât prima cerere privind stabilirea calității de

beneficiar al acestor drepturi, nu a fost dovedită, iar hotărârea de respingere

a cererii a fost atacată de petent în justiție, astfel că aceasta a rămas

definitivă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurentul a arătat următoarele:

- instanța nu a ținut seama de

faptul că el, reclamantul, nu a avut cunoștință de respingerea primei sale

cereri, nefiindu-i comunicată hotărârea emisă de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 189/2000, iar la judecarea cauzei în fond, pârâta nu a făcut dovada

comunicării acestei hotărâri;

-instanța nu a ținut seama de

nelegalitatea măsurii dispusă de pârâtă, cu privire la prima cerere care a fost

respinsă, fără ca pârâta să fi solicitat actele doveditoare, așa cum a procedat

în cazul celei de-a doua cereri, când i-a cerut completarea acestor acte.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul

este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează:

Prima cerere depusă de reclamant la

data de 23 martie 2001 și trimisă de Direcția Muncii și Solidarității Sociale

Călărași, la Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, unde a fost înregistrată sub

nr. 22324 din 28 noiembrie 2001, a fost respinsă de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, pe motivul că petentul nu a prezentat documente oficiale

care să facă dovada situației invocată de acesta, potrivit legii menționate.

Din conținutul hotărârii de

respingere a cererii, rezultă că reclamantul a anexat la aceasta doar acte de

stare civilă, situație în care pârâta avea obligația să solicite depunerea unor

documente justificative, specifice situației persoanelor care au făcut obiectul

schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca urmare a tratatului

încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940. Solicitarea de către pârâtă a

acestor documente justificative specifice s-a făcut la data de 19 septembrie

2002, după depunerea de către reclamant a celei de-a doua cereri. Reclamantul a

dat curs acestei solicitări, iar acordarea beneficiului drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va face

în considerarea datei de depunere a primei cereri.

Prin urmare, criticile prezentate de

recurent cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond, sunt întemeiate.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și pe

fond, acțiunea formulată de reclamant va fi admisă, cu consecința modificării

hotărârii nr. 72 din 31 octombrie 2002 a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, în

sensul că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, cu începere de la 1 aprilie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.M.

împotriva sentinței civile nr. 11 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de N.M.

Modifică în parte hotărârea nr. 72

din 31 octombrie 2002 a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, în sensul că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

începere de la 1 aprilie 2001.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.