ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 650/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înegistrată la 3 aprilie 2003 reclamanta I.M. a chemat în judecată

pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița  solicitând modificarea hotărârii nr.

232 din 5 februarie 2003 emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 aprilie 2001 în loc de 1

ianuarie 2003.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat o primă cerere la data de

29 martie 2001, pentru recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000, pe care pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a

respins-o deoarece reclamanta nu a prezentat acte care să ateste calitatea de

persecutat.

Ulterior,

reclamanta a formulat o nouă cerere la data de 5 decembrie 2002 la care a

atașat actele doveditoare a calității de persoană persecutată politic, cerere

soluționată favorabil, însă cu data de 1 ianuarie 2003 în loc 1 aprilie 2001.

Curtea

de Apel Ploiești , secția comercială și de contencios administrativ prin

sentința nr. 77 din 24 aprilie 2003 a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recursul

urmează a fi respins, ca nefondat.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a chemat în

judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița constatând Hotărârea nr. 232

din 5 februarie 2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

fiind nemulțumită de data de începere a acordării drepturilor, 1 ianuarie 2003,

considerând că drepturile trebuiau acordate începând cu 1 aprilie 2001.

Într-adevăr,

reclamanta a formulat o cerere la data de 29 martie  2001 pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 la care au fost anexate doar acte

de stare civilă. Comisia de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 prin decizia nr. 205 din 29 mai 2001 a respins cererea reclamantei,

decizia care nu a fost contestată, aceasta rămânând definitivă.

La data

de 5 decembrie 2002, reclamanta  a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr.

36458, la care a anexat  și înscrisuri din care rezultă calitatea de persoană

care a făcut obiectul schimbului de populație  între România și Bulgaria ca

urmare a încheierii Tratatului de la Craiova la 7 septembrie 1940, în urma

căreia s-a emis hotărârea nr. 232 din 5 februarie 2003.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000 prin care a fost aprobată O.G. nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea Decretului–Lege nr. 118/1990 republicată,

persoanele îndreptățite  beneficiază de drepturile prevăzute de lege, începând

cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

În

speță, cererea însoțită de actele doveditoare a fost înregistrată la data de 5

decembrie 2002, iar drepturile au fost acordate începând cu luna următoare

depunerii cererii, respectiv 1 ianuarie 2003, conform prevederilor art. 5 din

Legea nr. 189/2000.

În

raport de actele normative aplicabile și situația de fapt reținută, soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de I.M. împotriva sentinței nr. 77 din 24 aprilie 2003 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004