ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, reclamantul G.G. a contestat hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2009

pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, emisă de Casa Județeană

de Pensii Dâmbovița.

În motivarea acțiunii,

contestatorul a arătat că i-a fost respinsă cererea prin care

solicita ca la

recalcularea pensiei să se aibă în vedere stagiul militar efectuat în cadrul

D.G.S.M., deși în arhiva intimatei

sunt documente care atestă acest aspect, respectiv - adresa nr. 4087 din 15

noiembrie 2002 emisă de C.N.P.A.F., Circulara D.G.S.M. A40/87/2002,

adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003 emisă de C.N.P.A.F.,

invocând în drept dispozițiile Legii nr.

309/2002.

Intimata a invocat excepția de

necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea contestației.

Prin sentința

nr. 419 din 1 martie 2010, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, Complet

specializat în soluționarea

conflictelor de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ, reținând că potrivit art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 cu

modificările si completările ulterioare, împotriva hotărârii persoana

interesată poate

face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii,

potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

La Curtea

de Apel Ploiești, prin cererea depusă la data de 14 aprilie

2010, reclamantul își precizează acțiunea arătând că, contestă Hotărârea nr. 5757

din 18 decembrie 2009 numai cu privire la data la care i-au fost acordate

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în sensul că data de la care

trebuiesc acordate aceste drepturi este 1 septembrie 2008 și nu 1 septembrie 2009

cum greșit a dispus Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000.

La termenul din 28 aprilie 2010,

prezent personal, reclamantul a învederat instanței că data de la care trebuie

să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 1 octombrie

2008.

Prin sentința civilă nr. 107 din 28

aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de G.G. în contradictoriu

cu Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, și în consecință a modificat, în parte,

Hotărârea nr. 5757 din 18 decembrie 2009, a Casei Județene de Pensii Dâmbovița, Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii 189/2000, în sensul că data de la

care se acordă drepturile prevăzute de Legea 309/2002, este 1 octombrie 2008

menținând restul dispozițiilor hotărârii nr. 5757 din 18 decembrie 2009.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că din hotărârea inițială nr. 5703 din 24 octombrie 2008,

emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul pârâtei,

rezultă că cererea formulată de către reclamant pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, a fost înregistrată sub nr. 33665 din 29

septembrie 2008.

Având în vedere data când a fost

înregistrată cererea de către reclamant pentru acordarea drepturilor prevăzute

de Legea 309/2002, rezultă că, potrivit dispozițiilor art. 5 din lege, data de

la care urmează să-i fie acordate drepturile și recunoscute prin Hotărârea nr.

5757 din 18 decembrie 2008, este 1 a lunii următoare celei în care s-a formulat

cererea, respectiv 1 octombrie 2008 și nu 1

septembrie 2009 cum greșit s-a stabilit prin hotărâre.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că

deși prin cererea nr. 33.665 din data de 29 septembrie 2008, contestatorul

solicitase drepturile conform Legii nr. 309/2002, recurenta prin Hotărârea nr. 5703

din data de 24 octombrie 2008 i-a respins cererea, întrucât din documentele

depuse nu rezultă că G.G. a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă

din cadrul D.G.S.M. - datele de identificare din adeverința depusă erau

diferite de cele ale titularului.

Recurenta consideră că în mod eronat

instanța de fond a acordat drepturile de la data depunerii cererii inițiale în

condițiile în care la data respectivă nu au fost depuse documente justificative

în sensul încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002.

În condițiile în care hotărârea emisă

de către recurentă a rămas definitivă cererea depusă de către contestator la

data de 25 august 2009, a fost privită ca o nouă cerere la care au fost depuse

documente justificative, astfel drepturile corect și legal au fost acordate

începând cu luna următoare depunerii acestei noi cereri.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit prevederilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.S.M., în perioada

1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român care

a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă în perioada sus

menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se

face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru

aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, și cu

livretul militar.

La data de 25 august 2009, în baza

cererii nr. 12.687 și a actelor doveditoare, reclamantul a solicitat comisiei

din cadrul recurentei, recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002

cu modificările și completările ulterioare, deoarece a efectuat stagiul militar

în detașamente de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950-1961.

În urma cererii depuse, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Dâmbovița

a emis hotărârea nr. 5757 din data de 18 decembrie 2009 prin care a admis

cererea reclamantului și a constatat că perioadele înscrise în certificatul nr.

DP 1180 din data de 12 august 2009, respectiv 09 aprilie 1958 – 16 ianuarie 1959,

12 septembrie 1959 -13 noiembrie 1959, respectiv 01aprilie 1960 – 07 ianuarie 1961

se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind

recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar

în cadrul D.G.S.S.M. în perioada 1950-1961.

Corect și legal, în conformitate cu

prevederile art. 5 din Legea nr. 309/2002, drepturile s-au acordat începând cu luna

următoare depunerii cererii însoțită de documentele justificative, respectiv cu

data de 1 septembrie 2009.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod greșit a modificat Hotărârea nr. 8757/2009 , în ceea

ce privește data de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pe care o va modifica.

Pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, Înalta Curte va admite

recursul și, pe cale de consecință, va modifica sentința recurată în sensul că

va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 107 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge acțiunea reclamantului G.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.