ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

și procedura derulată în primă instanță

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul I.V. a

solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

anularea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 emis de către

pârât.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că într-un alt litigiu, înregistrat cu nr. 5481/120/2008,

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, întrucât la calculul

pensiei sale a avut în vedere prevederile Ordinului nr. 129/2008, care a fost

atacat la Curtea Constituțională, dar sesizarea a fost respinsă, ca

inadmisibilă.

A

mai precizat reclamantul, de asemenea, că a solicitat Tribunalului Dâmbovița

anularea prevederilor ordinului, acțiunea sa fiind respinsă ca inadmisibilă

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prin sentința nr. 245 din 16

noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești. Ulterior a îndeplinit această

procedură, adresând pârâtului cererea înregistrată la 5 noiembrie 2010, însă

pârâtul l-a informat că cererea sa a fost trimisă spre soluționare Casei

Naționale de Pensii. Reclamantul nu a primit nici un răspuns de la aceasta

instituție publică, astfel că a revenit cu o nouă cerere, în urma căreia a

primit un răspuns la data de 10 februarie 2011, care însă, în opinia sa, nu îi

rezolvă solicitările.

Reclamantul

a mai precizat că prevederile contestate sunt abuzive, nelegale și

neconstituționale.

Pârâtul

a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii

prealabile, excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei de obiect a

acțiunii, ca urmare a abrogării Legii nr. 19/2000, iar pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La

termenul de judecată din data de 28 martie 2011, Curtea a pus în discuția

părții prezente excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare, ulterior

respingându-le, ca neîntemeiate, motivat, în esență, de faptul că reclamantul a

achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, că

reclamantul s-a adresat pârâtului, anterior sesizării instanței, cu o cerere de

anulare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, cerere care

a fost transmisă Casei Naționale de Pensii, urmând astfel procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și că acțiunea are

obiect, întrucât abrogarea Legii nr. 19/2000 nu atrage și anularea Ordinului nr.

129/2008 - care a fost emis în aplicarea ei - ci doar caducitatea acestuia.

2.

Hotărârea Curții de apel

Sentința

civilă nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești - secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși reclamantul a relatat

în cererea introductivă demersurile efectuate de el în legătură cu decizia de

pensionare și cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, acesta

nu a precizat concret care sunt criticile de nelegalitate față de acest ordin,

limitându-se să arate că dispozițiile contestate sunt „abuzive, nelegale și

neconstituționale".

S-a

constatat că aspectele criticate de reclamant se regăsesc în actele anexate

cererii introductive, potrivit cărora reclamantul a învederat că prevederile contestate

sunt contrare dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția României - ca

urmare a faptului că acestea îi îngrădesc dreptul de a beneficia de majorarea

punctajului obținut în momentul ieșirii la pensie - precum și dispozițiilor art.

74 din Legea nr. 24/2000 - ca urmare a faptului că dispozițiile contestate

contravin prevederilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000.

Referitor

la acest ultim aspect, reclamantul a susținut că art. 78 alin. (8) din Legea nr.

19/2000 nu stabilește condiția restrictivă a îndeplinirii cumulative a

condițiilor de pensionare și nici că perioada de contribuție trebuie să fie

după pensionare, precum și că în realitate aceste dispoziții se referă la

majorarea punctajului obținut de asigurați în momentul ieșirii la pensie, iar

nu după pensionare - așa cum pârâtul a precizat abuziv în dispozițiile

contestate ale Ordinului nr. 129/2008.

Curtea

a constatat corectă susținerea reclamantului, conform căreia momentul stabilit

de dispozițiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu este cel al

pensionării efective, ci cel al îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru

limită de vârstă, precum și faptul că același moment este prevăzut și în

Ordinul nr. 129/2009, respectiv „după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de

pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege".

S-a

apreciat că folosirea termenului "cumulativă" în dispozițiile

contestate nu este de natură să atragă nelegalitatea Ordinului nr. 129/2010

întrucât, chiar dacă dispozițiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu

conțin acest termen, este totuși evident că ele se referă la momentul

îndeplinirii cumulative a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă,

inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 41 alin. (1) din același act normativ.

Cum

condițiile de pensionare pentru limită de vârstă trebuie să fie îndeplinite

cumulativ în temeiul legii, prin inserarea termenului "cumulativ" în

cuprinsul ordinului contestat pârâtul nu a depășit sfera de incidență a

dispozițiilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, ci doar s-a făcut o

reluare a dispozițiilor din lege, care reglementau condiția îndeplinirii

cumulative a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

În

raport cu critica reclamantului relativă la interpretarea și aplicarea

dispozițiilor contestate în sensul că majorarea se aplică doar pentru perioada

suplimentară de contribuție la sistemul public, efectuată după momentul

pensionării, s-a apreciat așadar că dispozițiile Ordinului nr. 129/2008 sunt

foarte clare și în perfectă consonanță cu Legea nr. 19/2000 și ele trebuie

interpretate în sensul că majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8)

din lege se acordă persoanelor care, după îndeplinirea cumulativă a condițiilor

de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege, contribuie o anumită

perioadă la sistemul public de pensii, indiferent dacă această perioadă este

situată înainte sau după pensionare.

Judecătorul

fondului a apreciat că o eventuală interpretare și aplicare eronată a

dispozițiilor ordinului contestat, de către alte autorității sau instituții

publice, nu poate atrage nelegalitatea acestuia, ordinul în speță fiind legal

emis și necontravenind dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și, implicit, nici celor

ale art. 78 din Legea nr. 24/2000.

În

raport cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția

României, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit faptul ca prevederile

acestuia sunt de natură a împiedica asigurarea unui trai decent cetățenilor

tării, susținerile reclamantului fiind simple alegații nedovedite, față de care

devin incidente dispozițiile art. 1169 C. civ.

reclamantului

Reclamantul a atacat

cu recurs sentința menționată, fără a încadra în drept criticile formulate.

În esență, a reluat

motivele pentru care a considerat că prevederile  art. 1 alin. (2) din Ordinul

nr. 129/2008 sunt abuzive, neconstituționale și nelegale în raport cu

prevederile art. 16 și 47 alin. (1) din Constituția României, art. 78 alin. (8)

din Legea nr. 19/2000 și art. 74 din Legea nr. 24/2000.

A mai arătat că,

printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă (sentința nr. 32 din 3

februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești), au fost anulate prevederile pct. 26 alin.

(1) din Ordinul nr. 340/2001, identice în conținut cu dispozițiile contestate

în cauza de față, astfel încât sunt neclare motivele pentru care acțiunea sa a

fost respinsă.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Recurentul –

reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ norma administrativă cuprinsă în art. 1 alin. (2) din Ordinul nr.

129/2008, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în

prezent, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale).

Prin prevederea menționată

s-a modificat, de fapt, pct. 26 din Capitolul B „Pensii”, secțiunea VI

„Referitor la calculul pensiilor (Secțiunea a 6-a capitolul VI din lege) al Normelor

de aplicare  a prevederilor Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările

ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr.

340/2001, care a căpătat următorul conținut:

„

Punctajul anual al asiguratului se determină

potrivit art. 78 alin.

(1)

și (2) din lege. pe baza venitului brut realizat

lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme, sau, după caz, a venitului

lunar

asigurat, care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de

asigurări sociale.

Beneficiază

de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele

care, după

îndeplinirea

cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de

lege. contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii.

Această

majorare se aplică numai punctajului corespunzător perioadei de stagiu de

cotizare.

realizată

după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de

vârstă.

Majorarea

punctajului se acordă și în cazul recalculării pensiilor, reglementată la art. 95

din lege.

folosindu-se

aceeași procedură."

Anterior, pct. 26 din

Ordinul nr. 340/2001 cuprindea dispozițiile care vor fi citate în continuare:

„Beneficiază

de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele

care. după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de

vârstă reglementate prin art. 41 alin.

(1)

din

lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii.

Această majorare se aplică numai punctajului realizat în

perioada de contribuție suplimentară la sistemul public de pensii (după

îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de

vârstă).

Majorarea punctajului se acordă și în cazul recalculării

pensiilor, reglementată la art. 95 din lege.

folosindu-se aceeași procedură”.

La data adoptării Ordinului

nr. 129/2008, textele din Legea nr. 19/2000 la care face referire pct. 26 din

Ordinul nr. 340/2001, așa cum a fost modificat prin art. 1 alin. (2) din

ordinul dedus judecății prevedeau următoarele:

„Art. 78 alin. (1)

Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare

lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea

salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după

caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a

contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din

luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii

Economice.

(2) Pentru perioadele

în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat numai

salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al

asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a

salariilor brute individuale, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz,

a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției

individuale de asigurări sociale, și salariul mediu brut lunar pe economie din

anul respectiv, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii

Economice.

….

(8) Asigurații care,

după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă,

reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul

public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază

de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare

lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar”.

În temeiul art. 41 alin.

(1) din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă, ca regulă

generală, asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării,

condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare

realizat în sistemul public.

Corelând în mod corespunzător

toate aceste norme juridice, instanța de fond a ajuns la concluzia corectă că

folosirea termenului „cumulativ” în textul supus controlului judecătoresc nu

contravine și nu adaugă la art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, astfel că

nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei forței juridice a actelor

normative, așa cum este exprimat el în art. 74 din Legea nr. 24/2000.

Recurentul –

reclamant a invocat și o încălcare a art. 47 alin. (1) din Constituția României,

care prevede că Statul este obligat să i-a măsuri de dezvoltare economică și

protecție socială de natură și asigură cetățenilor un trai decent, dar nu a explicat,

în mod convingător, în ce constă încălcarea pe care art. 1 alin. (2) din

Ordinul nr. 129/2008 o aduce, prin el însuși, acestei obligații generale a

Statului Român, atâta timp cât condițiile de pensionare sunt stabilite prin

lege.

Nici încălcarea art. 16

din Constituția României nu poate fi reținută, din moment ce nu s-a invocat și

nu s-a demonstrat că art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 ar crea un regim

diferit pentru persoane aflate în situații identice sau comparabile.

Așa cum a reținut și

judecătorul fondului, modalitatea concretă de punere în practică a dispozițiilor

ordinului contestat de către autoritățile publice cu atribuții în materie nu poate

atrage nelegalitatea ordinului.

Recurentul –

reclamant a făcut referire și la o sentință anterioară a Curții de Apel Ploiești,

nr. 32 din 03 februarie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289 din 30

noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios

administrativ și fiscal, prin care ar fi fost anulat pct. 26 alin. (1) din

Ordinul nr. 340/2001. Acest argument nu poate fi considerat însă ca fiind hotărâtor

în dezlegarea recursului pentru că jurisprudența indicată vizează o formă

anterioară a Ordinului, care făcea o trimitere directă la art. 41 alin. (1) din

Legea nr. 19/2000, fără a avea în vedere existența unor categorii de asigurați

care beneficiau de prevederi derogatorii [în litigiul respectiv fiind analizată

situația nevăzătorilor, care pot primi pensie pentru limită de vârstă

indiferent de vârstă, dacă au realizat, ca nevăzător, cel puțin o treime din

stagiul complet de cotizare prevăzut de lege - conform art. 46 alin. (2)].

În forma analizată în

prezenta cauză, pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001, așa cum a fost modificat prin

Ordinul nr. 129/2008, prevede că beneficiază de majorarea punctajului

persoanele care contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii după

îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale de pensionare pentru limită de

vârstă, fără a mai impune în mod exclusiv, îndeplinirea condițiilor statuate ca

regulă generală în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 și permițând,

așadar, luarea în considerare a condițiilor prevăzute prin norme speciale,

derogatorii, pentru anumite categorii de asigurați.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul exercitat în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2012 .