ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul I.V. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 emis de către pârât. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că într-un alt litigiu, înregistrat cu nr. 5481/120/2008, a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, întrucât la calculul pensiei sale a avut în vedere prevederile Ordinului nr. 129/2008, care a fost atacat la Curtea Constituțională, dar sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

A mai precizat reclamantul, de asemenea, că a solicitat Tribunalului Dâmbovița anularea prevederilor ordinului, acțiunea sa fiind respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prin sentința nr. 245 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești. Ulterior a îndeplinit această procedură, adresând pârâtului cererea înregistrată la 5 noiembrie 2010, însă pârâtul l-a informat că cererea sa a fost trimisă spre soluționare Casei Naționale de Pensii. Reclamantul nu a primit nici un răspuns de la aceasta instituție publică, astfel că a revenit cu o nouă cerere, în urma căreia a primit un răspuns la data de 10 februarie 2011, care însă, în opinia sa, nu îi rezolvă solicitările.

Reclamantul a mai precizat că prevederile contestate sunt abuzive, nelegale și neconstituționale. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei de obiect a acțiunii, ca urmare a abrogării Legii nr. 19/2000, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 28 martie 2011, Curtea a pus în discuția părții prezente excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare, ulterior respingându-le, ca neîntemeiate, motivat, în esență, de faptul că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, că reclamantul s-a adresat pârâtului, anterior sesizării instanței, cu o cerere de anulare a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, cerere care a fost transmisă Casei Naționale de Pensii, urmând astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și că acțiunea are obiect, întrucât abrogarea Legii nr. 19/2000 nu atrage și anularea Ordinului nr. 129/2008 - care a fost emis în aplicarea ei - ci doar caducitatea acestuia.

2. Hotărârea Curții de apel Sentința civilă nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși reclamantul a relatat în cererea introductivă demersurile efectuate de el în legătură cu decizia de pensionare și cu prevederile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, acesta nu a precizat concret care sunt criticile de nelegalitate față de acest ordin, limitându-se să arate că dispozițiile contestate sunt „abuzive, nelegale și neconstituționale". S-a constatat că aspectele criticate de reclamant se regăsesc în actele anexate cererii introductive, potrivit cărora reclamantul a învederat că prevederile contestate sunt contrare dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția României - ca urmare a faptului că acestea îi îngrădesc dreptul de a beneficia de majorarea punctajului obținut în momentul ieșirii la pensie - precum și dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 24/2000 - ca urmare a faptului că dispozițiile contestate contravin prevederilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000.

Referitor la acest ultim aspect, reclamantul a susținut că art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu stabilește condiția restrictivă a îndeplinirii cumulative a condițiilor de pensionare și nici că perioada de contribuție trebuie să fie după pensionare, precum și că în realitate aceste dispoziții se referă la majorarea punctajului obținut de asigurați în momentul ieșirii la pensie, iar nu după pensionare - așa cum pârâtul a precizat abuziv în dispozițiile contestate ale Ordinului nr. 129/2008.

Curtea a constatat corectă susținerea reclamantului, conform căreia momentul stabilit de dispozițiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu este cel al pensionării efective, ci cel al îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum și faptul că același moment este prevăzut și în Ordinul nr. 129/2009, respectiv „după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege". S-a apreciat că folosirea termenului "cumulativă" în dispozițiile contestate nu este de natură să atragă nelegalitatea Ordinului nr. 129/2010 întrucât, chiar dacă dispozițiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 nu conțin acest termen, este totuși evident că ele se referă la momentul îndeplinirii cumulative a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 41 alin. (1) din același act normativ.

Cum condițiile de pensionare pentru limită de vârstă trebuie să fie îndeplinite cumulativ în temeiul legii, prin inserarea termenului "cumulativ" în cuprinsul ordinului contestat pârâtul nu a depășit sfera de incidență a dispozițiilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, ci doar s-a făcut o reluare a dispozițiilor din lege, care reglementau condiția îndeplinirii cumulative a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

În raport cu critica reclamantului relativă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor contestate în sensul că majorarea se aplică doar pentru perioada suplimentară de contribuție la sistemul public, efectuată după momentul pensionării, s-a apreciat așadar că dispozițiile Ordinului nr. 129/2008 sunt foarte clare și în perfectă consonanță cu Legea nr. 19/2000 și ele trebuie interpretate în sensul că majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege se acordă persoanelor care, după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii, indiferent dacă această perioadă este situată înainte sau după pensionare.

Judecătorul fondului a apreciat că o eventuală interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor ordinului contestat, de către alte autorității sau instituții publice, nu poate atrage nelegalitatea acestuia, ordinul în speță fiind legal emis și necontravenind dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și, implicit, nici celor ale art. 78 din Legea nr. 24/2000. În raport cu pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituția României, s-a reținut că reclamantul nu a dovedit faptul ca prevederile acestuia sunt de natură a împiedica asigurarea unui trai decent cetățenilor tării, susținerile reclamantului fiind simple alegații nedovedite, față de care devin incidente dispozițiile art. 1169 C. civ.

3. Recursul reclamantului Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, fără a încadra în drept criticile formulate. În esență, a reluat motivele pentru care a considerat că prevederile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 sunt abuzive, neconstituționale și nelegale în raport cu prevederile art. 16 și 47 alin. (1) din Constituția României, art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 și art. 74 din Legea nr. 24/2000. A mai arătat că, printr-o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă (sentința nr. 32 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești), au fost anulate prevederile pct. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 340/2001, identice în conținut cu dispozițiile contestate în cauza de față, astfel încât sunt neclare motivele pentru care acțiunea sa a fost respinsă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul – reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ norma administrativă cuprinsă în art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008, emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în prezent, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale).

Prin prevederea menționată s-a modificat, de fapt, pct. 26 din Capitolul B „Pensii”, secțiunea VI „Referitor la calculul pensiilor (Secțiunea a 6-a capitolul VI din lege) al Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, care a căpătat următorul conținut: „ Punctajul anual al asiguratului se determină potrivit art. 78 alin. (1) și (2) din lege. pe baza venitului brut realizat lunar, prevăzut la pct. 19 din prezentele norme, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.

Beneficiază de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele care, după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege. contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii. Această majorare se aplică numai punctajului corespunzător perioadei de stagiu de cotizare. realizată după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă. Majorarea punctajului se acordă și în cazul recalculării pensiilor, reglementată la art. 95 din lege. folosindu-se aceeași procedură." Anterior, pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001 cuprindea dispozițiile care vor fi citate în continuare: „Beneficiază de majorarea punctajului prevăzută la art. 78 alin. (8) din lege persoanele care.

după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă reglementate prin art. 41 alin. (1) din lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii. Această majorare se aplică numai punctajului realizat în perioada de contribuție suplimentară la sistemul public de pensii (după îndeplinirea cumulativă a condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă). Majorarea punctajului se acordă și în cazul recalculării pensiilor, reglementată la art. 95 din lege. folosindu-se aceeași procedură”. La data adoptării Ordinului nr. 129/2008, textele din Legea nr. 19/2000 la care face referire pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001, așa cum a fost modificat prin art. 1 alin. (2) din ordinul dedus judecății prevedeau următoarele: „Art.

78 alin. (1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

(2) Pentru perioadele în care Institutul Național de Statistică și Studii Economice a comunicat numai salariul mediu brut lunar pe economie la nivel anual punctajul anual al asiguratului se determină ca raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, și salariul mediu brut lunar pe economie din anul respectiv, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. …. (8) Asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în această perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar”.

În temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă, ca regulă generală, asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. Corelând în mod corespunzător toate aceste norme juridice, instanța de fond a ajuns la concluzia corectă că folosirea termenului „cumulativ” în textul supus controlului judecătoresc nu contravine și nu adaugă la art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, astfel că nu se pune problema încălcării principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative, așa cum este exprimat el în art. 74 din Legea nr. 24/2000.

Recurentul – reclamant a invocat și o încălcare a art. 47 alin. (1) din Constituția României, care prevede că Statul este obligat să i-a măsuri de dezvoltare economică și protecție socială de natură și asigură cetățenilor un trai decent, dar nu a explicat, în mod convingător, în ce constă încălcarea pe care art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 o aduce, prin el însuși, acestei obligații generale a Statului Român, atâta timp cât condițiile de pensionare sunt stabilite prin lege. Nici încălcarea art. 16 din Constituția României nu poate fi reținută, din moment ce nu s-a invocat și nu s-a demonstrat că art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 129/2008 ar crea un regim diferit pentru persoane aflate în situații identice sau comparabile.

Așa cum a reținut și judecătorul fondului, modalitatea concretă de punere în practică a dispozițiilor ordinului contestat de către autoritățile publice cu atribuții în materie nu poate atrage nelegalitatea ordinului. Recurentul – reclamant a făcut referire și la o sentință anterioară a Curții de Apel Ploiești, nr. 32 din 03 februarie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, prin care ar fi fost anulat pct. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 340/2001.

Acest argument nu poate fi considerat însă ca fiind hotărâtor în dezlegarea recursului pentru că jurisprudența indicată vizează o formă anterioară a Ordinului, care făcea o trimitere directă la art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, fără a avea în vedere existența unor categorii de asigurați care beneficiau de prevederi derogatorii [în litigiul respectiv fiind analizată situația nevăzătorilor, care pot primi pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, dacă au realizat, ca nevăzător, cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege - conform art. 46 alin. (2)]. În forma analizată în prezenta cauză, pct. 26 din Ordinul nr. 340/2001, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 129/2008, prevede că beneficiază de majorarea punctajului persoanele care contribuie o anumită perioadă la sistemul public de pensii după îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale de pensionare pentru limită de vârstă, fără a mai impune în mod exclusiv, îndeplinirea condițiilor statuate ca regulă generală în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 și permițând, așadar, luarea în considerare a condițiilor prevăzute prin norme speciale, derogatorii, pentru anumite categorii de asigurați.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.V. împotriva sentinței civile nr. 133 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012 .