ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 63 pronunțată la data de 21 mai 2002, în dosarul nr. 3401/2002, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta K.E., împotriva Casei Județene de Pensii Dâmbovița și a anulat hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2003, emisă de aceasta, obligând-o pe pârâtă să acorde reclamantei, drepturile corespunzătoare calității de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamanta, în perioada 1 decembrie 1941 – 23 august 1944, a fost strămutată din orașul Galați, localitate de domiciliu, în orașul Ploiești, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 3438/1940, privind reglementarea situației evreilor din învățământ.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, care a susținut, în esență, că hotărârea nr. 5 din 16 ianuarie 2002 este legală și temeinică, pentru că reclamanta nu depusese actele doveditoare la Comisia de aplicare a O.G. nr. 105/1999. La termenul de astăzi, recurenta a depus hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002, emisă de aceiași comisie, prin care i s-a recunoscut reclamantei, calitatea de strămutat din motive etnice, în perioada 27 iunie 1942 – 23 martie 1943, din localitatea de domiciliu, acordându-i drepturile corespunzătoare, începând cu 1 iunie 2002. Recursul este nefondat. Având în vedere probele dosarului, rezultă că instanța de fond a reținut în mod temeinic că reclamanta are calitatea de strămutat din localitatea de domiciliu, din motive etnice, obligând-o pe pârâtă să-i acorde acesteia, drepturile corespunzătoare.

De altfel, această calitate a fost recunoscută de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, prin hotărârea nr. 19 din 8 iulie 2002. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 63 din 21 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.