Decizia nr. 1637/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: R.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova, a solicitat anularea hotărârii nr. 475 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaște că s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada 6 iulie 1940 - 6 martie 1945, în loc de 25 martie 1944 - 6 martie 1945. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin sentința nr. 51 din 24 martie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamantul a justificat cu acte că a fost strămutat doar în perioada acordată de comisie.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței, iar în fond, admiterea acțiunii, precizând că probele administrate în cauză atestă că perioada cât a fost strămutat, este cuprinsă între 6 iulie 1940 și 6 martie 1945. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 august 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G.

nr. 127/2000, în art. 2., persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. Reclamantul, cu acte, a făcut dovada că s-a refugiat în localitatea Ruși-Călan-Hunedoara, începând cu 25 martie 1944, fapt ce a determinat comisia pârâtă să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu această dată. Susținerea reclamantului că ar fi fost în situația de strămutat, din 6 iulie 1940, nu a fost dovedită; mai mult, nici în cererea inițială depusă la comisie nu face vorbire de aceasta. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinței civile nr. 51 din 24 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.