ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului se rețin
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul București, sub nr. 6294/2000, SC T.R. SRL a solicitat instanței ca,
prin sentința ce se va da, în contradictoriu cu S.C. A.S. SA să oblige pârâta
la plata sumei de 5530,3 mărci germane, sumă plătibilă în lei, la cursul de
schimb al B.N.R. din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 5509 din 26 septembrie 2000, a admis în parte acțiunea, a obligat
pârâta la plata sumei de 2290 mărci germane plătibilă în lei la data achitării.
A respins acțiunea privind obligarea
pârâtei la plata sumei de 3240 mărci germane, reprezentând despăgubiri.
A fost obligată pârâta la 4.071.203
lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut din actele dosarului că autotractorul YVECO 440E42, aparținând
reclamantei a fost lovit la data de 27 noiembrie 1999, autotrenul asigurat la
SC A.S. SA, contravaloarea pagubei constând în profitul nerealizat pe o
perioadă de 18 zile, care este în sumă de 2290 mărci germane, celelalte
pretenții nefiind dovedite.
Curtea de Apel București, prin
decizia civilă nr. 704 din 24 aprilie 2001, a admis apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care o schimbă în parte,
obligând pârâta și la plata sumei de 3240,3 mărci germane, plătibilă în lei la
data achitării, reținând că suma respectivă reprezintă cota parte din rata de
leasing curentă, rata redevență, asigurare.
SC A.S.T SA a declarat recurs
împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului arată că:
Au fost de acord cu plata sumei de
2290 mărci germane, dar în mod greșit instanța de apel, pentru aceleași daune,
îi obligă încă odată la achitarea lor prin admiterea apelului pentru suma de
3240,3 mărci germane, dar reclamanta nu face dovada unui prejudicieri în sumă
totală de 5530,3 mărci germane.
Reclamanta, având o asigurare CASCO
pentru furt și avarii la SC O.M. SA, avea posibilitatea să opteze pentru
obținerea despăgubirilor, optând însă, pentru o reparație pe „Cartea Verde”,
trebuind a fi respectate normele prevăzute materia respectivă (convenția de la
Londra).
Recursul a fost respins, ca nefondat,
pentru următoarele motive:
Prin acțiunea de învestire a
instanței, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5530,3 mărci
germane, reprezentând prejudiciul suferit prin avarierea în străinătate a unui
autotractor, proprietatea sa (exclusiv contravaloarea reparațiilor ce au fost
achitate de pârâtă).
Din actele dosarului rezultă că suma
de 2290 mărci germane, la care a fost obligată pârâta prin admiterea în parte a
acțiunii, reprezintă paguba suferită prin neutilizarea bunului avariat.
Suma de 3240,3 mărci germane a fost
achitată cu titlu de cotă parte, taxă redevență (10% din dobândă) și asigurare
CASCO, inclusiv contravaloarea biletelor plătite șoferului.
Față de actele depuse în apel, prin
care reclamanta face dovada plății ratelor de asigurare, a celor de leasing și
a biletelor de transport, corect a fost admis apelul acesteia, obligând-o pe
pârâta-intimată și la plata sumei de 3240,3 mărci germane, care reprezintă și o
cotă parte din prejudiciul produs acesteia, fiind respectate normele în materie,
prevăzute de Convenția de la Londra.
Acestea au fost motivele pentru care
s-a respins, ca nefondat, recursul, reținându-se legalitatea deciziei
pronunțate de Curtea de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Societatea de Asigurare Reasigurare A.S. SA, sucursala municipiului București,
împotriva deciziei nr. 704 din 24 aprilie 2001, a Curții de Apel București,
secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 19 martie 2003.