ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 769/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 martie 2000, reclamanta, SC C.O. SA București, a chemat în judecată pe pârâta, Administrația Națională a Drumurilor București, pentru ca aceasta să fie obligată, prin hotărârea ce se va pronunța, la plata sumei de 7.356.325.997 lei cu titlu de foloase nerealizate și contravaloare lucrări decontate eronat. Prin sentința civilă nr. 2919 din 12 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, admite acțiunea și obligă pe pârâtă la plata sumei de 7.356.325.997 lei + 101.208.260 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, între părți, au intervenit raporturi contractuale concretizate prin contractul de execuție nr. 1/1997 și, respectiv, nr. 1118/1995 și a actelor adiționale la acestea, având ca obiect efectuarea de lucrări la DN 17 și DN 74, prevăzându-se clauza de reactualizare a sumelor facturate.

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Cluj la D.R.D.P. Cluj s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 7.356.325.997 lei, reprezentând lucrări decontate eronat și foloase necuvenite. Curtea de Conturi a reținut că reclamanta a transmis mult mai târziu facturile pentru a încasa un preț mare, aspect reținut și de instanță, precum și a faptului că pârâta se află în culpă prin achitarea cu întârziere a facturilor, însă, cu respectarea art. 11 din contractul de reactualizare a debitului, fapt ce a determinat ca sumele plătite să fie mai mari decât cele menționate în acordul de voință a părților.

Apelul declarat de pârâta, Administrația Națională a Drumurilor București, împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care, prin decizia nr. 1382 din 19 octombrie 2001, schimbă în tot sentința atacată în sensul că obligă pe pârâtă la plata sumei de 226.715,73 mărci germane, sumă ce se va achita în echivalent în lei, la cursul B.N.R. la data plății, plus 50.604.130 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: 1. Recurenta-reclamantă susține, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra expertizei administrate în cauză, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, iar potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., consideră că hotărârea atacată se impune a se modifica, întrucât aceasta conține motive contradictorii, străine de natura pricinii, întrucât nu s-a făcut nici o mențiune la faptul că prețurile actualizate de SC C.O. SA au fost corecte în raport cu conținutul art. 11 din contract și nici motivele care să determine instanța să admită în parte apelul. În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și obligarea Administrației Naționale a Drumurilor la plata sumei de 4.142.177.093 lei, reprezentând diferența între suma pretinsă prin acțiune, de 7.356.325.997 lei, și suma acordată, de 226.715,73 mărci germane x 14.177 lei (curs oficial la 28 decembrie 2001) = 3.214.148.904 lei.

2. Recurenta-pârâtă susține, fără o motivare în drept, că hotărârea instanței de apel este neîntemeiată și rezultă din interpretarea eronată a înscrisurilor de la dosarul cauzei. Mai susține recurenta-pârâtă că decontarea facturilor s-a făcut conform contractului și a legislației în vigoare, iar achitarea acestora cu întârziere s-a datorat culpei reclamantei, care a emis cu mare întârziere facturile cu scopul de a obține majorări ale prețului contractual, prin diferența de curs înregistrată, astfel că decalajul intervenit între momentul transmiterii facturilor față de terminarea faptică a lucrărilor și cel al plății, nu le sunt imputabile, mai mult, formula de actualizare leu/mărci germane nu era prevăzută în contract.

În consecință, solicită admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate. Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarelor prin prisma motivelor de recurs formulate de ambele părți și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că instanța de apel, în mod corect, a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de părți, nefiind îndeplinită nici o condiție prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în acest sens. În mod corect, instanța de apel a reținut că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, potrivit adresei din 10 noiembrie 1999, intimata-reclamantă SC C.O.

SA a fost de acord să achite, în luna noiembrie 1999, valoarea lucrărilor eronate constatate și a foloaselor nerealizate prin reducerea situațiilor de lucrări aferente anului 1999 și aflate în curs de decontare, în sumă de 4.083.391.667 + 3.272.934.330 lei. În consecință, s-a reținut că ambele părți s-au înregistrat cu pierderi, reclamanta încasând echivalentul în valută mai mic decât ce i se cuvenea pentru prestațiile efectuate, iar pârâta plătind suma în lei mai mare decât cele evaluate la măsurătorile inițiale. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză și însușit de instanță, diferențele de curs de la data facturării față de cele de la data plății sunt în sumă de 226.715,73 mărci germane, sumă ce urmează a fi achitată de pârâtă către reclamantă.

Așa fiind, recursurile declarate de părți sunt nefondate, întrucât hotărârea atacată nu conține motive contradictorii străine de natura cauzei și că soluția adoptată a fost bazată pe raportul de expertiză întocmit în cauză, aspect ce infirmă criticile reclamantei cât și pe ale pârâtei, care susținea că formula de actualizare leu/mărci germane nu este prevăzută în contract. Prin adendumul la contractul de execuție nr. 1118 din 17 martie 1995, părțile au convenit ca diferența de plată și reactualizarea valorii contractului să se facă la cursul actual al mărcii germane, conform prevederilor art. 9, 10 și 11 din contract, astfel că decontarea facturilor s-a făcut conform contractului și legislației în vigoare, aspect ce infirmă critica adusă de recurentă deciziei atacate.

Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C.O. SA și pârâta, Administrația Națională a Drumurilor București, menținând decizia atacată ca fiind temeinică și legală. Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC C.O. SA București și pârâta, Administrația Națională a Drumurilor București, împotriva deciziei nr. 1382 din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2004.