ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 769/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 martie 2000,

reclamanta, SC C.O. SA București, a chemat în judecată pe pârâta, Administrația

Națională a Drumurilor București, pentru ca aceasta să fie obligată, prin

hotărârea ce se va pronunța, la plata sumei de 7.356.325.997 lei cu titlu de

foloase nerealizate și contravaloare lucrări decontate eronat.

Prin sentința civilă nr. 2919 din 12

aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, admite acțiunea și

obligă pe pârâtă la plata sumei de 7.356.325.997 lei + 101.208.260 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, între părți, au intervenit raporturi

contractuale concretizate prin contractul de execuție nr. 1/1997 și, respectiv,

nr. 1118/1995 și a actelor adiționale la acestea, având ca obiect efectuarea de

lucrări la DN 17 și DN 74, prevăzându-se clauza de reactualizare a sumelor

facturate. În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi Cluj la D.R.D.P.

Cluj s-a dispus recuperarea de la reclamantă a sumei de 7.356.325.997 lei,

reprezentând lucrări decontate eronat și foloase necuvenite. Curtea de Conturi

a reținut că reclamanta a transmis mult mai târziu facturile pentru a încasa un

preț mare, aspect reținut și de instanță, precum și a faptului că pârâta se

află în culpă prin achitarea cu întârziere a facturilor, însă, cu respectarea art.

11 din contractul de reactualizare a debitului, fapt ce a determinat ca sumele

plătite să fie mai mari decât cele menționate în acordul de voință a părților.

Apelul declarat de pârâta, Administrația

Națională a Drumurilor București, împotriva acestei hotărâri a fost admis de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care, prin decizia nr. 1382

din 19 octombrie 2001, schimbă în tot sentința atacată în sensul că obligă pe

pârâtă la plata sumei de 226.715,73 mărci germane, sumă ce se va achita în

echivalent în lei, la cursul B.N.R. la data plății, plus 50.604.130 lei

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

astfel:

temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra expertizei administrate în cauză, care era hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, iar potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., consideră că hotărârea

atacată se impune a se modifica, întrucât aceasta conține motive

contradictorii, străine de natura pricinii, întrucât nu s-a făcut nici o

mențiune la faptul că prețurile actualizate de SC C.O. SA au fost corecte în

raport cu conținutul art. 11 din contract și nici motivele care să determine

instanța să admită în parte apelul.

În consecință, solicită admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și obligarea Administrației

Naționale a Drumurilor la plata sumei de 4.142.177.093 lei, reprezentând

diferența între suma pretinsă prin acțiune, de 7.356.325.997 lei, și suma

acordată, de 226.715,73 mărci germane x 14.177 lei (curs oficial la 28

decembrie 2001) = 3.214.148.904 lei.

motivare în drept, că hotărârea instanței de apel este neîntemeiată și rezultă

din interpretarea eronată a înscrisurilor de la dosarul cauzei.

Mai susține recurenta-pârâtă că

decontarea facturilor s-a făcut conform contractului și a legislației în

vigoare, iar achitarea acestora cu întârziere s-a datorat culpei reclamantei,

care a emis cu mare întârziere facturile cu scopul de a obține majorări ale

prețului contractual, prin diferența de curs înregistrată, astfel că decalajul

intervenit între momentul transmiterii facturilor față de terminarea faptică a

lucrărilor și cel al plății, nu le sunt imputabile, mai mult, formula de

actualizare leu/mărci germane nu era prevăzută în contract.

În consecință, solicită admiterea

recursului și schimbarea hotărârii atacate.

Recursurile sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarelor prin prisma motivelor de recurs formulate de ambele părți și a

dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că instanța de apel, în

mod corect, a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile

administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate

fi reformată prin recursurile declarate de părți, nefiind îndeplinită nici o

condiție prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în acest sens.

În mod corect, instanța de apel a

reținut că, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, potrivit adresei din

10 noiembrie 1999, intimata-reclamantă SC C.O. SA a fost de acord să achite, în

luna noiembrie 1999, valoarea lucrărilor eronate constatate și a foloaselor

nerealizate prin reducerea situațiilor de lucrări aferente anului 1999 și

aflate în curs de decontare, în sumă de 4.083.391.667 + 3.272.934.330 lei.

În consecință, s-a reținut că ambele

părți s-au înregistrat cu pierderi, reclamanta încasând echivalentul în valută

mai mic decât ce i se cuvenea pentru prestațiile efectuate, iar pârâta plătind

suma în lei mai mare decât cele evaluate la măsurătorile inițiale.

Potrivit raportului de expertiză

efectuat în cauză și însușit de instanță, diferențele de curs de la data

facturării față de cele de la data plății sunt în sumă de 226.715,73 mărci

germane, sumă ce urmează a fi achitată de pârâtă către reclamantă.

Așa fiind, recursurile declarate de

părți sunt nefondate, întrucât hotărârea atacată nu conține motive

contradictorii străine de natura cauzei și că soluția adoptată a fost bazată pe

raportul de expertiză întocmit în cauză, aspect ce infirmă criticile

reclamantei cât și pe ale pârâtei, care susținea că formula de actualizare leu/mărci

germane nu este prevăzută în contract.

Prin adendumul la contractul de

execuție nr. 1118 din 17 martie 1995, părțile au convenit ca diferența de plată

și reactualizarea valorii contractului să se facă la cursul actual al mărcii

germane, conform prevederilor art. 9, 10 și 11 din contract, astfel că

decontarea facturilor s-a făcut conform contractului și legislației în vigoare,

aspect ce infirmă critica adusă de recurentă deciziei atacate.

Pentru cele ce preced, Curtea, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC C.O. SA și pârâta, Administrația Națională a

Drumurilor București, menținând decizia atacată ca fiind temeinică și legală.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC C.O. SA București și pârâta, Administrația Națională

a Drumurilor București, împotriva deciziei nr. 1382 din 19 octombrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 februarie 2004.