ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2003

Decizia nr.705                                                                                                                                                               Dosar

nr.3864/2001

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții

Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București,

reprezentat de Primarul General și de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4

iulie 2001 a Curții de Apel București , Secția a IV – a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat recurenții-pârâți Consiliul General al Municipiului

București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General, prin

consilier juridic O.O., A.O.personal și asistată de avocat P. C., precum și

intimatele-reclamante N.P.personal și asistată de avocat G.Ț., M. E., D.M.,

ambele reprezentate de același avocat.

Procedura

completă.

Se constată

îndeplinită obligația timbrării stabilită prin încheierea din 8 octombrie 2002,

de către pârâta A.O.și reclamanta N.P..

Avocat

P.C.solicită admiterea recursului formulat de A.O., casarea hotărârilor

pronunțate și pe fond, respingerea acțiunii, iar cu privire la celălalt recurs,

pune concluzii de respingere.

Consilier

juridic O.O. cere admiterea recursului declarat de Consiliul General al

Municipiului București, astfel cum a fost formulat și respingerea celui de al

doilea recurs.

Avocat G.Ț.și

reprezentantul Ministerului Public pun concluzii în sensul respingerii celor

două recursuri.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr.245/2001, a admis aacțiunea principală

formulată de reclamantele N.P., M.E., D.M. și pe cale de consecință pârâtele:

Primăria Municipiului București și A.O.au fost obligate să retrocedeze

reclamantelor, în cotele prevăzute de certificatul de moștenitor nr. 20/1989,

imobilul situat în str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2, compus din teren în

suprafață de 300 m

2

și construcție; a constatat nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998 încheiat între pârâte; a

respins cererea reconvențională formulată de pârâta A.O.precum și cererea de

chemare în garanție formulată de aceeași pârâtă.

Curtea de Apel

București – secția a IV – a civilă, a respins excepția intimatelor-reclamante

N.P., M.E., D.M. privind lipsa calității procesuale a apelantului Consiliul

General al Municipiului București; a respins ca nefondate apelurile declarate

de Consiliul General al Municipiului București, și de reclamantele-intimate.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile

art. 12 pct. 5 din Legea nr.213/1998 că nici primarul și nici Consiliul General

al Municipiului București nu stau în proces în nume propriu ci numai ca

reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, în speță Municipiul

București. Că, în cauză în calitate de pârâtă a participat Primăria

Municipiului București și nu Consiliul Generala al Municipiului București, cum

susține acesta  în motivele de apel.

S-a mai

reținut, de instanța de apel și faptul că pârâții au fost de rea-credință în

momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs pârâții: Consiliul

General al Municipiului București și A.O..

Consiliul General al Municipiului Bucureștiu critică

decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C.

proc.civ. – deoarece:

- Primăria

Municipiului București – fără personalitate juridică – nu are calitate

procesuală pasivă, ci Municipiul București reprezentat legal de Primarul său

general are calitate procesuală pasivă sau după caz activă în cauzele deduse

judecății.

- Primăria

Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București nu pot

avea calitate procesuală pasivă cu privire la chemarea în garanție, având în

vedere prevederile Legii 112/1995.

A.O., critică decizia atacată, ca fiind netemeinică și

nelegală – invocând art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ.– deoarece:

- reclamanta

nu a depus cerere pentru restituirea în termen a imobilului în litigiu, conform

Legii nr.112/1995;

- au fost de

bună-credință în momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare

nr.4415/1998.

- instanța a

fost lipsită de rol activ în sensul că nu a stabilit o situație corectă cu

privire la imobilul revendicat.

- instanța a

soluționat cauza cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că nu a

obligat-o pe reclamantă să restituie suma primită cu titlu de preț a imobilului

reactualizată având în vedere coeficientul de inflație la zi;

Recursurile

sunt nefondate.

Cu privire la

recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București se rețin

următoarele:

Art. 6 din

Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia,

prevede – printre altele – bunurile care fac parte din domeniul public sau

privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii

proprietari sau succesorii acestora, iar art. 1 alin. 5 prevede că, în

litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților

administrativ teritoriale, sunt reprezentate de Consiliile județene, de Consiliul

General al Municipiului București sau de consiliile locale care dau mandat

scris în fiecare caz, președintelui Consiliului Județean sau primarului.

În raport cu

obiectul litigiului, care vizează revendicarea unui imobil construcție și

terenul aferent în suprafață de 300 m

2

, situat în București, str.

Radu Ceptariu nr. 16, sector 2 și pune în discuție dreptul de proprietate a

bunului menționate  textul de lege enunțat reprezintă tocmai dispoziția

specială care conferă Consiliului General al Municipiului București legitimarea

procesuală pasivă de a reprezenta în proces unitatea administrativ-teritorială

– Municipiul București.

Mai mult, art.

42 alin. 2 din Legea 69/1991 republicată, în vigoare la momentul introducerii

acțiunii, nu este singurul text de lege care reglementează reprezentarea în

justiție a unității administrativ-teritoriale.

Art. 84 alin.

1 din același act normativ reglementează actele de dispoziție cu privire la

care pot hotărî consiliile locale sau județene, în consecință și Consiliul General

al Municipiului București.

Astfel,

Consiliile locale și cele județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului

public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în

administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate

sau închiriate. De asemenea, ele hotărăsc cu privire la cumpărarea și vânzarea

bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în

condițiile legii. Dispozițiile acestui text legal reprezintă un argument în plus

pentru legitimarea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului

București, în litigiile în care se discută dreptul de proprietate asupra unui

astfel de bun.

Aceleași

dispoziții le găsim și în art. 125 alin.1 din noua Lege a administrației publice

locale nr. 215/23 aprilie 2001, în vigoare în prezent, act normativ prin care a

fost abrogată Legea nr.69/1991 republicată, cu modificările ulterioare.

De asemenea nu

poate fi reținută critica referitoare la faptul că nici Primăria Municipiului

București și nici Consiliul General al Municipiului București nu pot avea

calitatea procesuală pasivă față de cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta A.O., pe considerentul că această cerere a fost respinsă avându-se în

vedere prevederile art. 1337 și art. 1340 C.civ.

Cu privire la recursul declarat de

pârâta A.O.se rețin următoarele:

Obiectul

litigiului dintre părți îl constituie imobilul compus din construcție și teren

aferent în suprafață de 300 m situat în București str. Radu Ceptariu nr. 16,

sector 2. Imobilul respectiv a aparținut autorului reclamantelor: N.P. și M.E.,

respectiv P.A.– decedat la 6 iulie 1985 – certificat de moștenitor nr. 20 din

10 martie 1999 – fila 4 dosar fond.

Imobilul

menționat mai sus a fost expropriat în condițiile Decretului nr. 139/1974, în

scopul construirii de locuințe – adresa nr. 2452/10 februarie 2000 f. 5 dosar

fond. Construcția nu a fost demolată fiind folosită în continuare cu titlu de

locuință.

Cum imobilul

nu a fost preluat efectiv în vederea demolării înseamnă că nu a fost

îndeplinită condiția stipulată în actul normativ invocat, astfel că imobilul nu

a trecut în proprietatea statului.

Nerealizându-se

scopul pentru care imobilul în litigiu a fost expropriat, în 1974, în mod

judicios instanțele au aplicat la situația de fapt, corect reținută,prevederile

art. 481 C.civ. și prevederile Legii 33/1994.

De asemenea

instanțele în mod legal au constatat nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 4415/19 ianuarie 1998 încheiat între pârâte: Primăria

Municipiului București și A.O., deoarece acestea au fost de rea-credință la

data facerii actului de vânzare, declarații martori: P.V.și D.E.f. 79 – 80 d.

fond.

Critica

pârâtei cu privire la încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că

reclamanta nu a fost obligată să restituie suma primită cu titlu de preț a

imobilului, reactualizată,  nu  poate fi reținută  întrucât această problemă nu

a făcut obiectul dedus judecății.

Pentru toate

aceste considerente Curtea va reține că motivele de recurs invocate de pârâți

nu se circumscriu art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ. și în consecință în

conformitate cu art. 312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge recursul declarat

de pârâții Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General și

A.O.împotriva deciziei civile nr. 395/4 iulie 2001 a Curții de Apel București –

secția a IV – a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge  recursurile declarate de pârâții Consiliul

General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de

Primarul General și de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iulie 2001 a Curții

de Apel București – Secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 februarie 2003.