ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2003

Decizia nr.705 Dosar nr.3864/2001 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General și de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel București , Secția a IV – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-pârâți Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General, prin consilier juridic O.O., A.O.personal și asistată de avocat P. C., precum și intimatele-reclamante N.P.personal și asistată de avocat G.Ț., M. E., D.M., ambele reprezentate de același avocat. Procedura completă. Se constată îndeplinită obligația timbrării stabilită prin încheierea din 8 octombrie 2002, de către pârâta A.O.și reclamanta N.P..

Avocat P.C.solicită admiterea recursului formulat de A.O., casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, respingerea acțiunii, iar cu privire la celălalt recurs, pune concluzii de respingere. Consilier juridic O.O. cere admiterea recursului declarat de Consiliul General al Municipiului București, astfel cum a fost formulat și respingerea celui de al doilea recurs. Avocat G.Ț.și reprezentantul Ministerului Public pun concluzii în sensul respingerii celor două recursuri. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, prin sentința civilă nr.245/2001, a admis aacțiunea principală formulată de reclamantele N.P., M.E., D.M.

și pe cale de consecință pârâtele: Primăria Municipiului București și A.O.au fost obligate să retrocedeze reclamantelor, în cotele prevăzute de certificatul de moștenitor nr. 20/1989, imobilul situat în str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2, compus din teren în suprafață de 300 m 2 și construcție; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998 încheiat între pârâte; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta A.O.precum și cererea de chemare în garanție formulată de aceeași pârâtă. Curtea de Apel București – secția a IV – a civilă, a respins excepția intimatelor-reclamante N.P., M.E., D.M. privind lipsa calității procesuale a apelantului Consiliul General al Municipiului București; a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul General al Municipiului București, și de reclamantele-intimate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 5 din Legea nr.213/1998 că nici primarul și nici Consiliul General al Municipiului București nu stau în proces în nume propriu ci numai ca reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, în speță Municipiul București. Că, în cauză în calitate de pârâtă a participat Primăria Municipiului București și nu Consiliul Generala al Municipiului București, cum susține acesta în motivele de apel. S-a mai reținut, de instanța de apel și faptul că pârâții au fost de rea-credință în momentul întocmirii actului de vânzare-cumpărare nr. 4415/1998. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs pârâții: Consiliul General al Municipiului București și A.O..

Consiliul General al Municipiului Bucureștiu critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9 C. proc.civ. – deoarece: - Primăria Municipiului București – fără personalitate juridică – nu are calitate procesuală pasivă, ci Municipiul București reprezentat legal de Primarul său general are calitate procesuală pasivă sau după caz activă în cauzele deduse judecății. - Primăria Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București nu pot avea calitate procesuală pasivă cu privire la chemarea în garanție, având în vedere prevederile Legii 112/1995. A.O., critică decizia atacată, ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ.– deoarece: - reclamanta nu a depus cerere pentru restituirea în termen a imobilului în litigiu, conform Legii nr.112/1995; - au fost de bună-credință în momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr.4415/1998.

- instanța a fost lipsită de rol activ în sensul că nu a stabilit o situație corectă cu privire la imobilul revendicat. - instanța a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că nu a obligat-o pe reclamantă să restituie suma primită cu titlu de preț a imobilului reactualizată având în vedere coeficientul de inflație la zi; Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București se rețin următoarele: Art. 6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede – printre altele – bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, iar art. 1 alin. 5 prevede că, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităților administrativ teritoriale, sunt reprezentate de Consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz, președintelui Consiliului Județean sau primarului.

În raport cu obiectul litigiului, care vizează revendicarea unui imobil construcție și terenul aferent în suprafață de 300 m 2 , situat în București, str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2 și pune în discuție dreptul de proprietate a bunului menționate textul de lege enunțat reprezintă tocmai dispoziția specială care conferă Consiliului General al Municipiului București legitimarea procesuală pasivă de a reprezenta în proces unitatea administrativ-teritorială – Municipiul București. Mai mult, art. 42 alin. 2 din Legea 69/1991 republicată, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, nu este singurul text de lege care reglementează reprezentarea în justiție a unității administrativ-teritoriale.

Art. 84 alin. 1 din același act normativ reglementează actele de dispoziție cu privire la care pot hotărî consiliile locale sau județene, în consecință și Consiliul General al Municipiului București. Astfel, Consiliile locale și cele județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate sau închiriate. De asemenea, ele hotărăsc cu privire la cumpărarea și vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii. Dispozițiile acestui text legal reprezintă un argument în plus pentru legitimarea procesuală pasivă a Consiliului General al Municipiului București, în litigiile în care se discută dreptul de proprietate asupra unui astfel de bun.

Aceleași dispoziții le găsim și în art. 125 alin.1 din noua Lege a administrației publice locale nr. 215/23 aprilie 2001, în vigoare în prezent, act normativ prin care a fost abrogată Legea nr.69/1991 republicată, cu modificările ulterioare. De asemenea nu poate fi reținută critica referitoare la faptul că nici Primăria Municipiului București și nici Consiliul General al Municipiului București nu pot avea calitatea procesuală pasivă față de cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.O., pe considerentul că această cerere a fost respinsă avându-se în vedere prevederile art. 1337 și art. 1340 C.civ. Cu privire la recursul declarat de pârâta A.O.se rețin următoarele: Obiectul litigiului dintre părți îl constituie imobilul compus din construcție și teren aferent în suprafață de 300 m situat în București str. Radu Ceptariu nr. 16, sector 2. Imobilul respectiv a aparținut autorului reclamantelor: N.P.

și M.E., respectiv P.A.– decedat la 6 iulie 1985 – certificat de moștenitor nr. 20 din 10 martie 1999 – fila 4 dosar fond. Imobilul menționat mai sus a fost expropriat în condițiile Decretului nr. 139/1974, în scopul construirii de locuințe – adresa nr. 2452/10 februarie 2000 f. 5 dosar fond. Construcția nu a fost demolată fiind folosită în continuare cu titlu de locuință. Cum imobilul nu a fost preluat efectiv în vederea demolării înseamnă că nu a fost îndeplinită condiția stipulată în actul normativ invocat, astfel că imobilul nu a trecut în proprietatea statului. Nerealizându-se scopul pentru care imobilul în litigiu a fost expropriat, în 1974, în mod judicios instanțele au aplicat la situația de fapt, corect reținută,prevederile art. 481 C.civ.

și prevederile Legii 33/1994. De asemenea instanțele în mod legal au constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4415/19 ianuarie 1998 încheiat între pârâte: Primăria Municipiului București și A.O., deoarece acestea au fost de rea-credință la data facerii actului de vânzare, declarații martori: P.V.și D.E.f. 79 – 80 d. fond. Critica pârâtei cu privire la încălcarea prevederilor Legii 112/1995 în sensul că reclamanta nu a fost obligată să restituie suma primită cu titlu de preț a imobilului, reactualizată, nu poate fi reținută întrucât această problemă nu a făcut obiectul dedus judecății. Pentru toate aceste considerente Curtea va reține că motivele de recurs invocate de pârâți nu se circumscriu art. 304 pct. 9, 10 C.proc.civ.

și în consecință în conformitate cu art. 312 alin.1 C.proc.civ., se va respinge recursul declarat de pârâții Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General și A.O.împotriva deciziei civile nr. 395/4 iulie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General și de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iulie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.