ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Decizia nr. 368 Dosar
nr. 222 / 2002
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul
T.P. și de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva
deciziei nr.531 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – secția a
IV – a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant T.P.,
prin procuratorul Ș.T.D., precum și recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului
București, reprezentat de consilier juridic O.O.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina se
află în stare de judecată.
Din oficiu, Curtea pune în discuție excepția nulității
recursului reclamantului T.P. în raport de motivarea acestuia peste termenul de
15 zile calculat de la comunicarea deciziei. Dă cuvântul părților atât cu
privire la excepție cât și cu privire la recursul pârâtului Consiliul General
al Municipiului București.
Procuratorul Ș.T.D., pentru recurentul-reclamant T.P.,
solicită respingerea excepției întrucât, în opinia sa, motivele de recurs au
fost depuse în termen legal. Referindu-se la recursul pârâtului Consiliul
General al Municipiului București, pune concluzii de respingere făcând referire
la întâmpinarea de la dosar.
Consilier juridic O.O., pentru recurentul-pârât Consiliul
General al Municipiului București, solicită admiterea excepției și constatarea
nulității recursului declarat de reclamant în cauză. În ce privește recursul pe
care l-a declarat în cauză, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost
formulat.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul
constatării nulității recursului declarat de reclamant și respingerii, ca
nefondat, a recursului Consiliului General al Municipiului București.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.P. a chemat în judecată Consiliul General al
Municipiului București pentru a se constata nulitatea deciziei administrative
nr. 1296 din 14 august 1978 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului
Popular al Municipiului București în aplicarea Decretului nr.223/1974, prin
care garsoniera nr. 1 de la parterul corpului B al imobilului situat în
București, strada Munții Tatra, nr. 12, sectorul 1 a fost trecută în
proprietatea statului și să fie obligat pârâtul să-i predea această locuință în
deplină proprietate și posesie.
Tribunalul București, Secția a IV – a civilă, prin sentința
nr. 1260 din 20 decembrie 2000, a respins acțiunea, reținând, în ce privește
primul capăt de cerere, că necomunicarea deciziei administrative de trecere a
imobilului la stat nu constituie un motiv de nulitate a acesteia, împrejurarea
având drept consecință deținerea de către stat a bunului revendicat fără titlu
legal, iar în ce privește capătul doi de cerere, că lipsa calității procesuale
pasive a pârâtului dă dreptul reclamantului să formuleze, eventual, o acțiune
separată împotriva actualilor proprietari.
Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, învestită
cu soluționarea apelului declarat în cauză de reclamant, prin decizia nr. 531
din 6 noiembrie 2001, l-a admis, schimbând sentința tribunalului în sensul
admiterii în parte a acțiunii și constatării nulității absolute a deciziei
administrative de trecere la stat a imobilului. Celelalte dispoziții ale
sentinței au fost menținute.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs atât
reclamantul, cât și pârâtul.
În ce privește recursul reclamantului, constată următoarele:
Motivându-și recursul, reclamantul consideră greșit
soluționat capătul doi din cerere, întrucât, în opinia sa, Consiliul General al
Municipiului București, are calitate procesuală pasivă în cauză, acesta fiind
obligat, iar nu el în virtutea notificării ce i s-a făcut încă din 1996, să
introducă acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare privind
imobilul din litigiu împotriva actualei proprietare (fostă chiriașă) G.T.
Astfel cum rezultă din preambulul prezentei decizii, curtea
a pus în discuție, din oficiu, excepția nulității acestui recurs în raport de
împrejurarea că motivele au fost depuse după expirarea celor 15 zile calculate
de la data comunicării deciziei.
Potrivit art. 303 alin. 1 din C.proc.civ., recursul se va
motiva în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate.
Articolul 306 alin.1 din același cod prevede că recursul este
nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speță, decizia a fost comunicată reclamantului la 13
decembrie 2001 iar motivele au fost depuse la 17 ianuarie 2002, deci peste
termenul legal menționat mai sus.
Cum în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică în
sensul art. 306 alin.2 din C.proc.civ.., urmează, în temeiul art. 306 alin.1
din același cod, a constata că recursul reclamantului este nul.
În cauză a declarat recurs și pârâtul Consiliul General al
Municipiului București care, prin motivele formulate, critică soluția instanței
de apel dată primului capăt din acțiune, susținând că este nelegală și
netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9.
În dezvoltarea motivelor, recurentul-pârât susține, în
esență, că, în cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de nulitate absolută a
deciziei administrative de trecere a imobilului în proprietatea statului, că
neconstituționalitatea Decretului 223/1974 invocată de reclamant nu putea fi
reținută de vreme ce controlul constituționalității legilor este o instituție
introdusă în sistemul de drept român după intrarea în vigoare a Constituției
din 1991 și că, în sfârșit, necomunicarea deciziei, pretinsă de reclamant, în
orice caz nu fundamentează considerentul din decizia criticată potrivit căruia
imobilul a trecut fără titlu la stat.
Recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
În cauză, statul nu a preluat imobilul cu respectarea
prevederilor Decretului nr. 223/1974 în vigoare la acea dată. Nerespectarea
decretului constă în neîndeplinirea obligației de a comunica decizia persoanei
în cauză, pentru ca aceasta să poată să o atace, eventual, în justiție, așa cum
rezultă fără dubiu din prevederile art. 4 din Decretul nr.223/1974.
Importanța comunicării rezidă în aceea că decizia are
caracter constitutiv de drepturi și, pentru a produce efecte juridice, ea
trebuie să rămână definitivă, dobândirea acestui caracter nefiind posibilă fără
ca ea să fie adusă la cunoștința persoanei în cauză. Omisiunea comunicării nu
poate fi suplinită prin alte mijloace și nici prin prezumții.
Consecința
nerespectării prevederilor legale menționate mai sus este aceea că, în speță,
preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil. Aceasta înseamnă că persoana
în cauză are posibilitatea să revendice imobilul potrivit dreptului comun,
conform art. 1 alin. 2 – 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
112/1995, republicate în 18 februarie 1997.
Enunțarea Decretului
nr.223/1974 – printre actele normative de preluare – în cuprinsul art. 1 alin.
2 din normele metodologice amintite mai sus - nu conferă acestuia în mod
obligatoriu caracterul de titlu valabil de trecere a imobilului în proprietatea
statului. Textul de lege evocat indică expres cerința “cu respectarea legilor
și decretelor în vigoare la data respectivă” iar art. 4 al aceluiași articol
precizează că “locuințele preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale
în vigoare la data respectivă sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în
posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995”.
Față de considerentele de
mai sus, decizia instanței de apel este temeinică și legală.
În consecință, urmează
să se constate ca fiind nul recurs reclamantului T.P. și să fie respins, ca
nefondat, recursul pârâtului Consiliul General al Municipiului București.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul
declarat de reclamantul T.P. împotriva deciziei nr. 531 din 6 noiembrie 2001 a
Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București, împotriva
aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 februarie 2003.