ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2003

HOTĂRÂRE
04.02.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 368/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia nr. 368                                                                                                                                                                                      Dosar

nr. 222 / 2002

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul

T.P. și de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva

deciziei nr.531 din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel București   –    secția a

IV – a civilă.

La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant T.P.,

prin procuratorul Ș.T.D., precum și recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului

București, reprezentat de consilier juridic O.O.

Procedura completă.

Recursul este scutit de timbru.

Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina se

află în stare de judecată.

Din oficiu, Curtea pune  în discuție excepția nulității

recursului reclamantului T.P. în raport de motivarea acestuia peste termenul de

15 zile calculat de la comunicarea deciziei. Dă cuvântul părților atât cu

privire la excepție cât și cu privire la recursul pârâtului Consiliul General

al Municipiului București.

Procuratorul Ș.T.D., pentru recurentul-reclamant T.P.,

solicită respingerea excepției întrucât, în opinia sa,  motivele de recurs au

fost depuse în termen legal. Referindu-se la recursul pârâtului Consiliul

General al Municipiului București, pune concluzii de respingere făcând referire

la întâmpinarea de la dosar.

Consilier juridic O.O., pentru recurentul-pârât Consiliul

General al Municipiului București, solicită admiterea excepției și constatarea

nulității recursului declarat de reclamant în cauză. În ce privește recursul pe

care l-a declarat în cauză, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost

formulat.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul

constatării nulității recursului declarat de reclamant și respingerii, ca

nefondat, a recursului Consiliului General al Municipiului București.

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.P. a chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București pentru a se constata nulitatea deciziei administrative

nr. 1296 din 14 august 1978 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului

Popular al Municipiului București în aplicarea Decretului nr.223/1974, prin

care garsoniera nr. 1 de la parterul corpului B al imobilului situat în

București, strada Munții Tatra, nr. 12, sectorul 1 a fost trecută în

proprietatea statului și să fie obligat pârâtul să-i predea această locuință în

deplină proprietate și posesie.

Tribunalul București, Secția a IV – a civilă, prin sentința

nr. 1260 din 20 decembrie 2000, a respins acțiunea, reținând, în ce privește

primul capăt de cerere, că necomunicarea deciziei administrative de trecere a

imobilului la stat nu constituie un motiv de nulitate a acesteia,  împrejurarea

având drept consecință deținerea de către stat a bunului revendicat fără titlu

legal, iar în ce privește capătul doi de cerere,  că lipsa calității procesuale

pasive a pârâtului dă dreptul reclamantului să formuleze, eventual, o acțiune

separată împotriva actualilor proprietari.

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă,  învestită

cu soluționarea apelului declarat în cauză de reclamant, prin decizia nr. 531

din 6 noiembrie 2001, l-a admis, schimbând sentința tribunalului în sensul

admiterii în parte a acțiunii și constatării nulității absolute a deciziei

administrative  de trecere la stat a imobilului. Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs atât

reclamantul, cât și pârâtul.

În ce privește recursul reclamantului, constată următoarele:

Motivându-și recursul, reclamantul consideră greșit

soluționat capătul doi din cerere, întrucât, în opinia sa, Consiliul General al

Municipiului București, are calitate procesuală pasivă în cauză, acesta fiind

obligat, iar nu el în virtutea notificării ce i s-a făcut încă din 1996, să

introducă acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare privind

imobilul din litigiu împotriva actualei proprietare (fostă chiriașă) G.T.

Astfel cum rezultă din preambulul prezentei decizii, curtea

a pus în discuție, din oficiu, excepția nulității acestui recurs în raport de

împrejurarea că motivele au fost depuse după expirarea celor 15 zile calculate

de la data comunicării deciziei.

Potrivit art. 303 alin. 1 din C.proc.civ., recursul se va

motiva în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate.

Articolul 306 alin.1 din același cod prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speță, decizia a fost comunicată reclamantului la 13

decembrie 2001 iar motivele au fost depuse la 17 ianuarie 2002, deci peste

termenul legal menționat mai sus.

Cum în cauză nu au fost invocate motive de ordine publică în

sensul art. 306 alin.2 din C.proc.civ.., urmează, în temeiul art. 306 alin.1

din același cod, a constata că recursul reclamantului este nul.

În cauză a declarat recurs și pârâtul Consiliul General al

Municipiului București care, prin motivele formulate, critică soluția instanței

de apel dată primului capăt din acțiune, susținând că este nelegală și

netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9.

În dezvoltarea motivelor, recurentul-pârât susține, în

esență, că,  în cauză nu s-a făcut dovada vreunei cauze de nulitate absolută a

deciziei administrative de trecere a imobilului în proprietatea statului, că

neconstituționalitatea Decretului 223/1974 invocată de reclamant nu putea fi

reținută de vreme ce controlul constituționalității legilor este o instituție

introdusă în sistemul de drept român după intrarea în vigoare a Constituției

din 1991 și că, în sfârșit, necomunicarea deciziei, pretinsă de reclamant, în

orice caz nu fundamentează considerentul din decizia criticată potrivit căruia

imobilul a trecut fără titlu la stat.

Recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:

În cauză, statul nu a preluat imobilul cu respectarea

prevederilor Decretului nr. 223/1974 în vigoare la acea dată. Nerespectarea

decretului constă în neîndeplinirea obligației de a comunica decizia persoanei

în cauză, pentru ca aceasta să poată să o atace, eventual, în justiție, așa cum

rezultă fără dubiu din prevederile art. 4 din Decretul nr.223/1974.

Importanța comunicării rezidă în aceea că decizia are

caracter constitutiv de drepturi și, pentru a produce efecte juridice, ea

trebuie să rămână definitivă, dobândirea acestui caracter nefiind posibilă fără

ca ea să fie adusă la cunoștința persoanei în cauză. Omisiunea comunicării nu

poate fi suplinită prin alte mijloace și nici prin prezumții.

Consecința

nerespectării prevederilor legale menționate mai sus este aceea că, în speță,

preluarea imobilului s-a făcut fără titlu valabil. Aceasta înseamnă că persoana

în cauză are posibilitatea să revendice imobilul potrivit dreptului comun,

conform art. 1 alin. 2 – 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

112/1995, republicate în 18 februarie 1997.

Enunțarea Decretului

nr.223/1974 – printre actele normative de preluare – în cuprinsul art. 1 alin.

2 din normele metodologice amintite mai sus - nu conferă acestuia în mod

obligatoriu caracterul de titlu valabil de trecere a imobilului în proprietatea

statului. Textul de lege evocat indică expres cerința “cu respectarea legilor

și decretelor în vigoare la data respectivă” iar art. 4 al aceluiași articol

precizează că “locuințele preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale

în vigoare la data respectivă sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în

posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995”.

Față de considerentele de

mai sus, decizia instanței de apel este temeinică și legală.

În consecință, urmează

să se constate ca fiind nul recurs reclamantului T.P. și să fie respins, ca

nefondat, recursul pârâtului Consiliul General al Municipiului București.

ÎN

Constată nul recursul

declarat de reclamantul T.P. împotriva deciziei nr. 531 din 6 noiembrie 2001 a

Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București, împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2233/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Primarul General și D.C.împotriva deciziei nr.564 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV – a Civilă. La apelul
ÎCCJ 2003-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2523/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1629 din 30 mai 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2003
Decizia nr. 374 Dosar nr.2153/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Municipiul București și de R.D.I.împotriva deciziei nr. 137 din 27 martie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă. La apelul nominal
ÎCCJ 2003-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2003
R O M Â N I A CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE SECȚIA CIVILĂ S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții T.T.S. și T. A. și pârâții M.A.V., care continuă recursul declarat de L.V.și L.I., de Municipiul București prin Primar Genera
ÎCCJ 2003-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 705/2003
Decizia nr.705 Dosar nr.3864/2001 S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul General al Municipiului București, prin Municipiul București, reprezentat de Primarul General și de A.O.împotriva deciziei nr. 395 din 4 iul
Sursă