ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3745/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26

februarie 2003, reclamanta SC H. SA București a solicitat modificarea Anexei

nr. 5 din H.G. nr. 532/2002, privind atestarea domeniului public al județului

Caraș-Severin, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Caraș-Severin.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin Anexa nr. 5 a hotărârii contestate, la poziția nr. 186 și nr.

187 au fost atestate nelegal ca bunuri din domeniul public al orașului Băile

Herculane, imobile care sunt proprietatea sa, fiind înscrise în C.F. nr. 2516,

localitatea Valea Bolvasnița, în baza certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis la 10 septembrie 2001.

În întâmpinarea depusă la data de 14

martie 2003, pârâtul Guvernul României a invocat excepția de tardivitate a

procedurii administrative față de termenul prevăzut în art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990.

Prin sentința civilă nr. 399 din 26

martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis excepția de tardivitate invocată de pârât și a respins acțiunea

reclamantei, ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pentru îndeplinirea procedurii reclamației administrative

prealabile, reclamanta nu s-a încadrat în termenele prevăzute de art. 5 alin.

(1), (2) și (4) din Legea nr. 29/1990, deoarece plângerea prealabilă a fost

formulată la data de 10 decembrie 2002, după împlinirea termenului de 30 de

zile, care se calculează de la data de 24 iulie 2002, când actul administrativ

atacat a fost publicat în Monitorul Oficial.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și

trimiterea cauzei la aceiași instanță, pentru judecarea fondului pricinii.

În primul motiv de casare, recurenta

a susținut că în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr.

29/1990, instanța de fond nu a avut în vedere că hotărârea nr. 16 din 20

aprilie 2001, prin care Consiliul Local al orașului Băile Herculane a aprobat

inventarul bunurilor din domeniul public al orașului, nu i-a fost comunicată în

vreuna din modalitățile prevăzute de lege.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, recurenta a arătat că acțiunea sa a fost formulată cu respectarea

termenului de un an prevăzut în art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990 și că,

instanța de fond trebuia să aplice această prevedere legală, întrucât

autoritatea administrativă publică locală nu a îndeplinit condiția de

comunicare a actului administrativ.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a aplicat corect

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 și soluția dată excepției de

tardivitate a acțiunii este legală și temeinică, în raport cu data la care a

fost comunicat actul administrativ, a cărui anulare s-a cerut prin acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 107

alin. (4) din Constituție, măsura oficială de comunicare către cei interesați a

hotărârilor guvernului și care condiționează intrarea în vigoare a hotărârilor

respective, o constituie publicarea lor în Monitorul Oficial.

H.G. nr. 532/2002 face parte din

categoria actelor de autoritate prevăzute de art. 107 din Constituție și a

căror cunoașterea de către persoanele interesate, este considerată din ziua

publicării lor.

Cum H.G. nr. 532/2002 și Anexa nr.5

contestată parțial de recurentă, au fost publicate în Monitorul Oficial,

instanța de fond a stabilit corect că reclamația administrativă înregistrată

sub nr. 10716 din 10 decembrie 2002, a fost formulată după împlinirea

termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Curtea va respinge ca lipsită de

relevanță în cauză, apărarea recurentei că nu i-a fost comunicată de către

Consiliul Local al orașului Băile Herculane, hotărârea nr. 16 din 20 aprilie

2001, întrucât condițiile procedurale, de sesizare a instanței de contencios

administrativ, au fost corect analizate în funcție de actul administrativ

contestat prin acțiune și anume, hotărârea adoptată de intimatul Guvernul

României. Sub acest aspect, nu pot fi reținute ca acte noi în soluționarea

prezentului recurs, adresele invocate de recurentă, întocmite la 17 aprilie

2003 de Prefectura județului Caraș-Severin și de Consiliul Județean

Caraș-Severin, dat fiind că aceste autorități publice nu sunt părți în litigiu

și nu au emis actul administrativ dedus judecății.

Apărarea privind respectarea

termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990, a

fost întemeiat respinsă de instanța de fond, pentru că în cauză nu a intervenit

suspendarea sau întreruperea termenelor de prescripție de 30 de zile și nici o

repunere în aceste termene.

Recurenta nu a dovedit existența

unor motive întemeiate, pentru depășirea termenelor de prescripție, calculate

de la data comunicării actului administrativ contestat, situație în care nu

poate beneficia de prevederile art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990, pentru

formularea acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.

Față de considerentele expuse,

constatând că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii

instanței de fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC H.

SA București, împotriva sentinței civile nr. 399 din 26 martie 2003 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.