ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7193/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

august 2003, așa cum a fost precizată, reclamantul Consiliul Județean Caraș

Severin a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea

în parte a H.G. nr. 539/2003, referitor la abrogarea poziției nr. 16 din Anexa nr.

1 la H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al județului Caraș

Severin și menținerea H.G. nr. 532/2002, prin care imobilul V.B. din

localitatea Băile Herculane, aparține domeniului public al județului Caraș Severin.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că prin abrogarea poziției nr. 16 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 532/2002, de către art. 4 din H.G. nr. 539/2003, imobilul indicat a revenit

domeniului public al statului, din domeniul public al județului Caraș Severin,

însă acest lucru s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998, adică fără cererea Guvernului și prin hotărâre a

consiliului județean.

I-a fost lezat, astfel, dreptul de

administrare privind bunurile aparținând domeniului public de interes județean,

drept recunoscut de art. 10 din Legea nr. 215/2001 și cel de proprietate al județului

Caraș Severin.

În cauză, a formulat cererea de

intervenție în interes propriu R.A. A.P.P.S., solicitând respingerea acțiunii,

pe motiv că H.G. nr. 539/2003 a îndreptat o ilegalitate comisă prin H.G. nr. 532/2002,

care încălca dreptul de proprietate al statului și dreptul său de administrare.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 493/CA din

9 decembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea, a respins cererea de

intervenție în interes propriu și a obligat reclamantul, la plata sumei de

6.594.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de intervenientă.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că H.G. nr. 539/2003 nu poate face obiectul acțiunii

în contencios administrativ, nefiind producătoare de efecte juridice, deoarece

măsura de abrogare dispusă, a confirmat raporturi juridice create în baza H.G. nr.

533/2002, neavând relevanță faptul că aceasta a fost publicată anterior H.G. nr.

532/2002.

Soluția a fost argumentată și pe

considerentul că nu a fost chemat în judecată, Statul român, ca titular al

dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și pe faptul că

reclamantul nu a făcut dovada vreunui drept vătămat, recunoscut de lege în

favoarea sa, atâta timp, cât singurul drept pe care acesta îl poate invoca,

este unul de administrare.

Intervenienta R.A. A.P.P.S. a

formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, care a fost admisă prin

încheierea din Camera de consiliu de la 5 februarie 2004, în sensul obligării

reclamantului, la plata unor cheltuieli de judecată, în sumă de 27.209.784 lei,

în loc de 6.594.000 lei.

Împotriva sentinței și a încheierii

a formulat recursuri, reclamantul Consiliul Județean Caraș Severin.

Recurentul a susținut, în esență,

că, față de obiectul acțiunii, așa cum a fost precizat, respectiv, verificarea

legalității H.G. nr. 539/2003, nu se impunea chemarea în judecată a Statului român,

că instanța a ignorat dispozițiile speciale ale Legii nr. 213/1998, aplicând un

principiu general al revocabilității actelor administrative.

S-a mai criticat soluția primei

instanțe, și pe motiv că instanța nu a analizat cauza, sub toate aspectele, în

ceea ce privește intrarea în vigoare a hotărârilor de guvern succesive invocate

în acțiune și care, independent de numărul lor de ordine, au produs efecte

juridice în raport cu data publicării lor în Monitorul Oficial.

S-au reiterat susținerile de fond,

privind nelegalitatea actului administrativ atacat.

În legătură cu plata cheltuielilor

de judecată, recurentul a precizat că nu le datorează, întrucât nu a chemat în

judecată R.A. A.P.P.S., iar acesteia i-a fost respinsă cererea de intervenție.

Recursul declarat împotriva

încheierii de îndreptare a erorii materiale a fost motivat, în esență, pe de o

parte, pe considerentul că intervenienta nu este parte în proces, fiindu-i

respinsă cererea și, pe de altă parte, pe motiv că nu sunt întrunite cerințele art.

274 C. proc. civ., ca partea care le-a cerut, să fi câștigat procesul.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

10 din Legea nr. 215/2001, „autoritățile administrației publice locale

administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de

bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor și județelor,

în conformitate cu principiul autonomiei”.

După cum, în mod corect, a reținut

instanța fondului, recurentului-reclamant nu i s-a încălcat prin actul

administrativ normativ contestat, nici un drept recunoscut de lege.

Pe de o parte, pentru că, așa cum

s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, titular al dreptului de

proprietate asupra imobilului V.B. din localitatea Băile Herculane, este Statul

român, al cărui drept este intabulat (aspect necontestat de recurent).

Ca atare, dreptul de administrare nu

poate fi invocat de către recurentul-reclamant, întrucât imobilul nu face parte

din proprietatea publică sau privată a județului Caraș Severin.

Sub acest aspect, pe bună dreptate,

a reținut prima instanță că se impunea chemarea în judecată și a Statului român,

ca beneficiar al prevederilor actului administrativ normativ atacat.

Pe de altă parte, trebuie menționat

că abrogarea poziției respective din H.G. nr. 532/2002, s-a realizat, așa cum

rezultă și din nota de fundamentare a H.G. nr. 539/2003, ca urmare a sesizării

nelegalității acesteia, săvârșită prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998,

în stabilirea bunurilor care aparțin domeniului public de interes județean.

Astfel, nu s-au respectat

prevederile art. 7 lit. e) și art. 8 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora

dreptul de proprietate publică poate fi dobândit prin trecerea unor bunuri din

domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, în

domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.

În aceste condiții, revenirea asupra

actului inițial, prin abrogarea dispoziției nelegale, realizată atât implicit

prin H.G. nr. 533/2002, prin care imobilul în cauză este menționat ca

aparținând proprietății private a statului, cât și expres prin H.G. nr. 539/2003,

se vădește a fi o măsură oportună și legală, aspect reținut corect de prima

instanță.

Aspecte formale privind datele

publicării în Monitorul Oficial, a celor două acte succesive, nu pot influența

legalitatea actului administrativ normativ, care a reglementat o situație

aparent echivocă la un moment dat și care a clarificat regimul juridic al

imobilului litigios.

Întrucât recurentului-reclamant nu

i-a fost încălcat nici un drept legal, examinarea celorlalte motive invocate

este de prisos, față de acest element esențial al admisibilității acțiunii în

contencios administrativ, așa cum este el prevăzut de dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 29/1990.

Nu se verifică nici criticile

recurentului formulate față de soluția dată cererii de acordare a cheltuielilor

de judecată și cererii de îndreptare a erorii materiale, cu privire la

cuantumul real al acestora, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., acesta a căzut în pretenții, neavând relevanță că partea în favoarea

căreia s-au admis, are calitatea de intervenientă sau că și cererea acesteia a

fost respinsă, legea nefăcând nici o distincție de acest fel.

În considerarea tuturor celor expuse

și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va

respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul Consiliul Județean Caraș Severin, împotriva sentinței civile nr. 493/CA

din 9 decembrie 2003 și a încheierii din 15 februarie 2004, pronunțate de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în

dosarul nr. 5898/2003, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.