ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P.D., R.V., S.L.și S.A.C.împotriva deciziei nr. 120 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția Civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant P.D., intimații-pârâți S.C.”E.”SA Craiova, prin consilier juridic R.F.și ICMET Craiova prin consilier juridic V.L., lipsind recurentele-reclamante R.V., S.L.și S.A.C.. Procedura completă. Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului. P.D. a susținut recursul și a solicitat admiterea lui. Consilierii juridici R.F.și V.L., având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului, arâtând că brevetul în litigiu nu a fost folosit în procesul tehnologic iar expertiza contabilă dispusă în cauză nu a putut dovedi utilizarea acestuia de către pârâte.

Au solicitat respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.16484/1992 pe rolul Judecătoriei Craiova și soluționată prin declinare de Tribunalul Dolj, reclamanții R.G., S.S.și P.D. au solicitat obligarea pârâtelor ICMET Craiova și S.C.”E.”Craiova la plata drepturilor patrimoniale cuvenite în calitate de inventatori pentru aplicarea brevetului nr.93217/1987, “Instalație pentru dislocarea materialului aderent la peretele unui siloz buncăr” și a brevetului nr.93217/1987 “Dispozitiv de descărcare rapidă a aerului comprimat”. Prin sentința civilă nr. 107 din 9 mai 1997, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea.

S-a reținut în motivarea acestei sentințe că în lipsa dovedirii negocierilor între părți și față de concluziile expertizelor efectuate care au stabilit că nu au fost aplicate cele două brevete, nu se justifică pretențiile deduse judecății. După un prim ciclu procesual, soluționat nelegal de secția comercială, apelurile reclamanților au fost respinse prin decizia civilă nr. 60 din 26 aprilie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1860 din 30 martie 2001 a admis recursul împotriva acestei decizii, dispunând trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru lămurirea unor chestiuni de fapt ce fuseseră nelămurite.

S-a reținut astfel că există contradicții între rapoartele de expertiză întocmite atât în prezenta cauză cât și într-un dosar penal (experți R.R.și firma P.P.E.) care au concluzionat în sensul neaplicării brevetelor în procesul de producție al pârâtelor și, pe de altă parte, concluziile expertului contabil C.I. care a estimat, dimpotrivă, că ambele pârâte au aplicat cele două brevete. S-a dispus întocmirea unei noi expertize. Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat deciz ia nr. 120 din 2 septembrie 2002 prin care a respins apelurile formulate de P.D. și succesoarele în drepturi ale celorlalți doi reclamanți (decedați pe parcursul procesului) împotriva sentinței civile nr. 107 din 9 mai 1997 a Tribunalului Dolj.

A reținut instanța de apel că față de refuzul apelantului de a achita onorariul de expertiză, nu s-a putut efectua o nouă lucrare, astfel încât, soluționând cauza pe baza probelor deja administrate, s-a concluzionat în sensul neaplicării de către pârâte a celor două brevete. S-a bazat această concluzie pe rapoartele expertizelor de specialitate R. și S.C. P.P.E., expertiza contabilă C. fiind considerată lipsită de relevanță față de obiectul pricinii. Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs P.D., R.V., S.L.și S.A.C.. Recursul nu a fost încadrat în drept, contrar prescripțiilor art. 303 alin. 3 C.proc.civ.. În esență, se susține că datorită dificultăților financiare nu s-a achitat onorariul pentru o nouă expertiză, dar instanța își putea însuși concluziile expertului C.I..

Prin întâmpinare, pârâtele-intimate au solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că motivele acestuia nu pot fi încadrate în nici unul din punctele art.304 C.proc.civ.. Recursul este nefondeat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit art. 37 din Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenție, republicată în Monitorul Oficial nr. 752 din 15 octombrie 2002, pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 5, inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau cu titularul brevetului. Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției.

Apărarea drepturilor privind invențiile se poate realiza prin mai multe mijloace, prevăzute de capitolul VI al legii, printre care și acela al plângerii penale pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere. Reclamanții din cauza de față au uzat și de această din urmă posibilitate, formulând plângere penală împotriva pârâtelor care ar fi folosit fără drept obiectul brevetelor de invenție create de ei în 1985. În procesul penal astfel declanșat, soluționat prin neînceperea urmăririi penale (dosar nr. 562/1996 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj) s-a efectuat o expertiză care a concluzionat în sensul neidentificării în procesul de producție al pârâtelor a unor echipamente care să încorporeze soluțiile rezultate din cele două brevete.

Conform art. 1169 din C.civ., cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească. Recurenții nu au reușit, în ciuda numeroaselor termene acordate, să producă probe concludente ale afirmațiilor din acțiune, în sensul aplicării celor două brevete de către pârâte. Pentru un litigiu de complexitatea celui în cauză, în mod corect s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate, în condițiile art. 201 C.proc.civ.. Curtea Supremă de Justiție, în cuprinsul deciziei nr. 1860/2001, făcând aplicarea art. 212 alin. 1 C.proc.civ.., a casat cu trimitere hotărârea, estimând că se impune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Pentru lucrările efectuate, experții au dreptul conform art. 213 alin. 2 C.proc.civ.., la plata onorariului, care se stabilește în sarcina reclamantului, în condițiile art. 1169 C.civ., urmând a fi aplicate apoi dispozițiile art. 274 C.proc.civ..

privind cheltuielile de judecată. Recurenții au susținut că neplata onorariului pentru expertiza dispusă s-a datorat unor dificultăți financiare. Instanța de apel a dat dovadă de clemență sub acest aspect, acordând mai multe termene pentru achitarea onorariului. În lipsa vreunei cereri întocmite în condițiile art.74 și urm. din C.proc.civ., privind asistența judiciară, corect Curtea de Apel Craiova a soluționat cauza pe baza probelor deja administrate. Cum soluția a fost temeinic motivată în fapt și în drept, iar considerațiile de fapt nu pot forma obiect al cenzurii instanței de recurs în cadrul procesual al reglementării acestei căi extraordinare de atac, recursul se privește ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de P.D., R.V., S.L.și S.A.C. împotriva deciziei nr. 120 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2003.