ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta
S.C.”C”SA București împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2001 a Curții
de Apel Bacău – secția civilă.
La apelul
nominal s-au prezentat intimații-reclamanți M.M., personal și pentru
intimata-reclamantă I.A.și T.A, P.C., ambii personal. Au lipsit
recurenta-pârâtă, precum și intimații-reclamanți B.V., I.J.C.și M.I.
Procedura
completă.
Neexistând
chestiuni prealabile, instanța constată că pricina se află în stare de judecată
și dă cuvântul părților prezente cu privire la recurs.
Intimatul-reclamant
M.M., în nume personal și pentru intimata-reclamantă Ioneci Alexandrina,
solicită respingerea recursului.
Intimații-reclamanți
T.A și P.C. solicită respingerea recursului.
Reprezentanta
Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următorele:
După un prim
ciclu procesual, prin sentința nr. 307 din 26 septembrie 2000, pronunțată de
Tribunalul Bacău – secția civilă – a fost admisă acțiunea formulată de
reclamanții M.M., I.A., T.A, P.C., B.V., I.J.C.și M.I.și a fost obligată pârâta
S.C.”C”SA Borzești să le plătească suma de 760.134.955 lei despăgubiri civile,
derivând din folosirea brevetului de invenție nr. 91.408/1984 - “Instalație de
uscare rapidă a produselor solide organice”, pentru care pârâta a fost desemnată
titular de brevet, prin hotărârea nr. 846/18 septembrie 1986 a Oficiului de
Stat pentru Invenții și Mărci.
Apelul
declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins, prin decizia nr. 3 din 8
ianuarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Bacău – secția civilă.
Împotriva
susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru
netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că dreptul la acțiune al
reclamanților era prescris pentru drepturile bănești pretinse pe anul 1994, că
prevederile art. 67 din Legea nr.64/1991 nu sunt aplicabile în speță și că
reclamanții nu au încheiat contract cu pârâta pentru anul 1996, prin care
aceasta să se oblige la plata procentului de 15% din profitul net obținut
urmare aplicării invenției, situație în care nu sunt îndeplinite cerințele art.
66 din aceeași lege.
Recursul este
nefondat.
Necontestat
este faptul că, așa cum rezultă chiar din întâmpinarea pârâtei formulată la
instanța de fond, aceasta a fost desemnată titular al brevetului de invenție ai
cărui autori sunt reclamanții, care au fost recompensați cu suma de 100.724.323
lei în anul 1993 și că în anul 1996, pârâta a renunțat la această calitate.
Prin
contractul de licență nr. J 406/17 octombrie 1997 însă, părțile au convenit ca
pârâta să exploateze în continuare invenția, începând cu anul 1997, drepturile
bănești cuvenite inventatorilor constând în 15% anual din profitul net obținut,
pe toată durata de valabilitate a brevetului.
Deși a
folosit în continuare invenția, pârâta nu le-a achitat reclamanților drepturile
bănești cuvenite, situație în care în mod temeinic au stabilit instanțele că le
datorează acestora suma de 760.134.955 lei, al cărei cuantum nu a fost
contestat de recurentă.
În ceea ce
privește prescripția dreptului la acțiune pentru sumele datorate la sfârșitul
anului 1994, acțiunea fiind introdusă la data de 17 decembrie 1997, înlăuntrul
termenului de 3 ani, prevăzut în art. 6 din Decretul nr. 167/1958, excepția
este nefondată.
Totodată se
constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 67 din
Legea nr. 64/1991, potrivit cărora drepturile bănești ale autorului se
stabilesc prin contract, unitatea care aplică realizarea tehnică având
obligația să ateste calitatea de autor, iar încălcarea acestor prevederi atrage
plata de despăgubiri, potrivit dreptului comun.
În consecință,
neexistând în cauză nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 304 din
C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta
S.C.”C”SA Borzești împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2001 a Curții de
Apel Bacău – secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.