ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2697/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea S.C.”R.” S.A. București împotriva încheierii din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția VI Comercială, în dosarul nr.1340/2002. La apelul nominal s-au prezentat recurenta S.C.”R.” S.A. București prin avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 22 dosar recurs și intimata S.C.”J. C.” LTD București prin avocat N. I.. Procedura legal îndeplinită. Reprezentanta recurentei pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat. Reprezentantul intimatei pune în principal, concluzii de inadmisibilitate a recursului și în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat. Precizează că s-a încheiat procesul de privatizare între părți prin semnarea contractului împrejurare confirmată de recurentă.

CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2000 la Judecătoria sector 3 București S.C.”R.” S.A. a formulat contestație împotriva cererii de executare silită formulată de intimata „J. C.” LTD și a solicitat anularea executării silite mobiliare. Contestatoarea a pus în discuție admisibilitatea cererii de executare silită mobiliară în raport de dispozițiile Legii 99/1999 și a invocat nulitatea contractului de indemnizare și gaj ce reprezintă titlul executoriu, cu motivarea că s-a încheiat fără aprobarea A.G.A. care era obligatorie în raport cu valoarea activelor gajate și situația patrimonială a societății debitoare.

A precizat contestatoarea că solicită lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării contractului de indemnizare și gaj ce constituie titlul executoriu în ceea ce privește cuantumul creanței și scadența acesteia. Prin sentința civilă nr.2939/4 aprilie 2001 a Judecătoriei sector 3 București s-a admis în parte contestația sub aspectul cuantumului creanței și s-a dispus continuarea executării silite mobiliare până la concurența sumei de 1.250.000 USD și scoaterea de sub sechestru a bunurilor mobile aparținând debitoarei în măsura în care contravaloarea acestora depășește cuantumul creanței; s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva executării silite mobiliare a creanței de 1.250.000 USD.

S-a respins cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul București – secția comercială prin decizia civilă nr.19 A/4 februarie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate de contestatoare și intimată împotriva sentinței instanței de fond. S-a reținut în considerentele deciziei că afirmațiile contestatoarei cu privire la valoarea maximă a activelor care puteau fi gajate fără aprobarea reprezentantului F.P.S. conform contractului de reprezentare nu au fost dovedite, iar pe de altă parte obligația a devenit scadentă potrivit convenției părților la 31 mai 1999. Că valoarea de 1.250.000 dolari SUA a fost stabilită convențional de ambele părți iar caracterul cert al acesteia rezultă din însuși actul de creanță încheiat între contestatoare și intimată.

Împotriva acestei decizii S.C.”R.” S.A. București a declarat recurs în temeiul art.304 pct.9 și 10 cod procedură civilă, susținând că este nelegală și netemeinică. La termenul din 17 ianuarie 2003 recurenta a depus la dosar o cerere de suspendare a soluționării cauzei întrucât se află în procedura de administrare specială și de supraveghere financiară conform Ordinului Ministrului Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului nr.3/2002 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Comercială „R.” S.A. București. Prin încheierea din 17 ianuarie 2003 Curtea de Apel București – secția a VI-a comercială a respins ca nefondată cererea cu motivarea că de la data când recurenta a intrat sub supraveghere financiară – 10 aprilie 2002 – au trecut mai mult de 6 luni termen prevăzut de art.16 alin.1/2 din Legea nr.137/2002 modificată prin O.U.G.

nr.208/18 decembrie 2002. Împotriva acestei încheieri, S.C.”R.” S.A. București, a declarat recurs în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă susținând că se află în procedura de administrare specială cu începere de la 9 aprilie 2002 conform Ordinului nr.3/2002 emis în baza articolului 16 din Legea nr.137/2002, dar și în procedura de supraveghere financiară potrivit articolului II din O.U.G. nr.208/2002, instituții distincte și care produc efecte diferite. A arătat recurenta că potrivit art.16 alin.1 2 din Legea nr.137/2002, text introdus la 28 decembrie 2002 se suspendă acțiunile judiciare și extrajudiciare pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare și data încheierii contractului de vânzare - cumpărare a pachetului de acțiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare”.

Cum „R.” S.A. se află în procedura de supraveghere financiară de la 28 decembrie 2002 data intrării în vigoare a O.U.G. nr.208/2002, termenul de 6 luni expiră la 27 iunie 2003 așa încât cererea de suspendare a judecării cauzei depusă la 17 ianuarie 2003 este formulată înăuntrul acestui termen. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în raport de prevederile art.244 1 cod procedură civilă conform cărora pot fi atacate cu recurs numai încheierile prin care s-a admis cererea de suspendare a judecării procesului. S-a susținut că nu mai subzistă temeiul de drept al suspendării întrucât s-a semnat contractul de privatizare.

Curtea constată că recursul de față nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art.16 (1) 2 din Ordonanța de Urgență nr.208/18 decembrie 2002 pentru modificarea și completarea Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării „toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societății comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare se suspendă pe perioada cuprinsă între data instituirii supravegherii financiare și data încheirii contractului de vânzare – cumpărare a pachetului de acțiuni, dar nu mai mult de 6 luni de la data instituirii supravegherii financiare”. Cum procesul de privatizare s-a încheiat prin semnarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni, situație de fapt confirmată de ambele părți la termenul de azi, motivele invocate de recurentă privind cererea de suspendare nu mai au temei legal.

Așa fiind, este inutil a mai examina criticile referitoare la formularea cererii de suspendare înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr.208/2002. Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art.312 (1) cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul contestatoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea S.C.”R.” S.A. București împotriva încheierii din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția VI Comercială, în dosarul nr.1340/2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2003.