ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2697/2003

S-a luat în examinare recursul

declarat  de contestatoarea S.C.”R.” S.A. București împotriva  încheierii din

17 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția

VI Comercială, în dosarul nr.1340/2002.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenta S.C.”R.” S.A. București prin avocat, conform

împuternicirii avocațiale  aflată la fila 22 dosar recurs și

intimata S.C.”J. C.” LTD București prin  avocat N. I..

Procedura legal

îndeplinită.

Reprezentanta  recurentei

pune concluzii de  admitere  a  recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei

pune  în principal, concluzii  de  inadmisibilitate  a recursului  și în

subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Precizează că s-a

încheiat  procesul de privatizare  între părți prin semnarea

contractului  împrejurare confirmată  de recurentă.

CURTEA,

Asupra  recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 19 decembrie 2000 la  Judecătoria  sector 3

București S.C.”R.” S.A.  a  formulat contestație  împotriva  cererii

de  executare silită  formulată de  intimata  „J. C.” LTD și a

solicitat  anularea executării  silite mobiliare.

Contestatoarea  a pus în

discuție admisibilitatea cererii  de executare  silită

mobiliară   în raport  de dispozițiile Legii 99/1999 și a

invocat nulitatea contractului de indemnizare  și gaj  ce  reprezintă

titlul executoriu, cu motivarea că s-a  încheiat fără aprobarea

A.G.A. care era  obligatorie în raport  cu   valoarea activelor gajate

și situația patrimonială  a  societății  debitoare.

A precizat  contestatoarea

că  solicită lămurirea  înțelesului, întinderii și

aplicării  contractului de   indemnizare și gaj ce   constituie

titlul   executoriu  în ceea ce privește  cuantumul creanței și

scadența  acesteia.

Prin sentința

civilă nr.2939/4 aprilie 2001 a Judecătoriei sector 3  București

s-a  admis în  parte  contestația  sub  aspectul  cuantumului

creanței  și s-a  dispus  continuarea  executării    silite

mobiliare  până la   concurența sumei de   1.250.000 USD  și

scoaterea  de sub  sechestru  a bunurilor  mobile  aparținând debitoarei

în  măsura în care  contravaloarea  acestora depășește

cuantumul   creanței; s-a  respins ca  neîntemeiată contestația

împotriva   executării  silite mobiliare  a  creanței de  1.250.000

USD.

S-a respins cererea  de

obligare  a  contestatoarei  la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul București –

secția comercială prin decizia civilă nr.19 A/4 februarie  2002

a respins ca  nefondate apelurile   formulate de contestatoare și

intimată împotriva sentinței  instanței de  fond.

S-a  reținut  în

considerentele   deciziei că afirmațiile   contestatoarei   cu

privire la  valoarea  maximă a activelor  care  puteau  fi  gajate

fără  aprobarea  reprezentantului  F.P.S.  conform  contractului  de

reprezentare   nu au fost  dovedite, iar pe de altă parte obligația

a devenit scadentă potrivit convenției părților  la 31  mai

convențional de  ambele părți   iar  caracterul cert  al

acesteia  rezultă din  însuși actul de  creanță   încheiat

între  contestatoare  și  intimată.

Împotriva  acestei

decizii   S.C.”R.” S.A.  București   a declarat  recurs  în temeiul

art.304 pct.9 și 10  cod procedură civilă, susținând

că este  nelegală și netemeinică.

La termenul din 17

ianuarie  2003  recurenta a  depus  la dosar o  cerere de  suspendare  a

soluționării  cauzei  întrucât  se află în  procedura  de

administrare  specială și de  supraveghere  financiară conform

Ordinului  Ministrului Autorității  pentru  Privatizare și

Administrarea  Participațiilor   Statului nr.3/2002  privind

instituirea  procedurii  de  administrare  specială la  Societatea

Comercială   „R.” S.A. București.

Prin încheierea  din 17

ianuarie  2003  Curtea de Apel București – secția  a VI-a  comercială

a respins ca nefondată cererea cu  motivarea  că de la data când

recurenta  a intrat sub supraveghere financiară – 10  aprilie 2002 – au

trecut  mai mult de 6  luni termen  prevăzut  de art.16 alin.1/2 din Legea

nr.137/2002 modificată   prin O.U.G.  nr.208/18 decembrie   2002.

Împotriva  acestei

încheieri, S.C.”R.” S.A. București, a declarat recurs  în  temeiul

art.304 pct.9 cod procedură civilă  susținând   că se

află în procedura  de administrare specială  cu începere  de  la 9

aprilie 2002  conform  Ordinului nr.3/2002   emis  în baza  articolului 16

din   Legea nr.137/2002,   dar și în procedura  de  supraveghere

financiară potrivit  articolului II din  O.U.G. nr.208/2002,

instituții distincte și care  produc  efecte  diferite.

A arătat recurenta

că  potrivit  art.16  alin.1

2

din Legea  nr.137/2002,  text

introdus  la 28 decembrie 2002 se  suspendă  acțiunile  judiciare

și extrajudiciare  pe perioada    cuprinsă între data instituirii

supravegherii   financiare și data încheierii  contractului de  vânzare

- cumpărare  a  pachetului  de acțiuni, dar  nu mai mult   de 6 luni

de la data  instituirii   supravegherii  financiare”.

Cum „R.” S.A. se  află

în  procedura  de  supraveghere   financiară   de la  28  decembrie 2002

data intrării în  vigoare  a O.U.G.  nr.208/2002, termenul  de 6 luni

expiră la  27 iunie 2003 așa încât cererea  de  suspendare  a

judecării  cauzei  depusă la  17 ianuarie   2003 este

formulată  înăuntrul acestui termen.

Prin  întâmpinare,

intimata   a solicitat  respingerea   recursului ca  inadmisibil  în raport

de   prevederile art.244

1

cod procedură civilă conform

cărora   pot fi  atacate cu recurs    numai  încheierile prin care   s-a

admis  cererea de  suspendare a judecării  procesului.

S-a  susținut că

nu mai subzistă temeiul de drept  al suspendării întrucât s-a  semnat

contractul de privatizare.

Curtea  constată

că recursul de față nu  este  întemeiat   pentru

următoarele  considerente:

Potrivit  art.16 (1)

2

din  Ordonanța de  Urgență nr.208/18 decembrie  2002 pentru

modificarea   și  completarea   Legii nr.137/2002 privind    unele

măsuri pentru accelerarea   privatizării „toate acțiunile

judiciare  sau  extrajudiciare  pornite împotriva   societății comerciale

înainte   sau după   instituirea supravegherii   financiare  se

suspendă pe perioada    cuprinsă între   data instituirii

supravegherii   financiare  și data încheirii  contractului  de   vânzare

– cumpărare   a  pachetului de   acțiuni, dar nu mai mult de  6 luni

de la data  instituirii  supravegherii financiare”.

Cum  procesul  de

privatizare  s-a  încheiat prin semnarea contractului de vânzare cumpărare

acțiuni, situație de fapt  confirmată de ambele părți

la termenul de azi, motivele invocate  de   recurentă privind   cererea

de  suspendare nu mai au temei legal.

Așa fiind,  este

inutil  a  mai  examina criticile referitoare la formularea  cererii de

suspendare înăuntrul  termenului  de 6 luni prevăzut  de O.U.G.

nr.208/2002.

Pentru toate aceste

considerente urmează ca potrivit  art.312 (1) cod  procedură

civilă  să se  respingă   ca  nefondat recursul contestatoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de  contestatoarea S.C.”R.” S.A. București împotriva

încheierii din 17 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

București Secția VI Comercială, în dosarul nr.1340/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  21 mai 2003.