ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3573/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 158/2005 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, contestatorul M.T. a formulat contestație la executare, privind întinderea și aplicarea sentinței nr. 8612 din 23 iunie 2003 pronunțată în dosarul nr. 3235/2003, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1873 din 8 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 1659/2003, în contradictoriu cu intimata SC L.C. SA. În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 alin. (1), art. 281 1 și art. 379 alin. (4) C. proc. civ. Prin sentința nr. 667 din 9 februarie 2005 s-a anulat, ca netimbrată, contestația la executare.

Recursul formulat de contestator împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia nr. 1318 din 3 octombrie 2005, în dosarul nr. 708/2005, care a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Contestatorul a solicitat prin contestația la titlu ca instanța să se pronunțe asupra lichidității creanței, respectiv asupra întinderii exacte a acesteia așa cum a fost stabilită prin sentința nr. 8612 din 23 iunie 2003, susținând că instanța de recurs a decis că prețul contractului dintre părți este prestația SC L.C. SA din 13 iunie 2000, obligația de plată fiind contravaloarea acestei prestații. Prin sentința nr. 1603 din 23 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 5335/2005; număr unic 36532, Tribunalul București a respins contestația la executare ca neîntemeiată, reținând că motivele invocate de contestator privesc aspecte de fond ce tind să repună în discuție hotărârea pronunțată.

Apelul declarat de contestator a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 339 din 12 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 36532/3/2005. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut că motivele invocate de contestatar se pot analiza numai pe calea mijloacelor de atac prin care s-ar fi putut obține reformarea ori casarea hotărârii. Cum contestatorul nu a invocat ca motiv stingerea obligației ori faptul că titlul executor nu este emis de o instanță și cum dispozitivul titlului nu comportă echivoc, contestația este neîntemeiată. Contestatorul a formulat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10. În argumentarea motivelor de recurs se critică de fapt aspectele reținute de instanțe cu prilejul soluționării fondului și în baza cărora s-a pronunțat titlul executoriu pe care acesta el contestă.

De asemenea, se fac aprecieri cu privire la profesionalismul instanțelor, la reaua credință a acestora, la modul cum au apreciat probele atunci când au stabilit caracterul și cuantumul creanței. În fine, contestatorul consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 379 pct. 1 – 4 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Pe de o parte, criticile vizează aspecte legate de fond și care tind să repună în discuție o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat ceea ce este inadmisibil pe calea contestației la executare (la titlu) cu excepția a două cazuri pe care contestatorul nu le-a indicat, nefiind cazul în cauza de față. Pe de altă parte, criticile nu vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate și nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 379 pct. 1-4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu-și au aplicabilitatea în cauză întrucât caracterul cert, stabilitatea și cuantumul creanței au fost stabilite irevocabil de instanțele de judecată. Nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu poate fi primit, dată fiind abrogarea acestuia prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000. Constatând că decizia atacată este legală, în condițiile în care s-a reținut că dispozitivul titlului executoriu este neechivoc, nefiind necesare lămuriri cu privire la întinderea creanței, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.T. împotriva deciziei nr. 339 din 12 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.