ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 675 din 28 mai 2003 Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul B.R.S.

și a anulat hotărârea nr. 8136/5 martie 2003 emisă de comisia de specialitate

din cadrul Casei Județene de Pensii  Cluj, care a fost obligată să emită o nouă

hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru

perioada de refugiu 1 octombrie 1940 – 1 decembrie 1944, începând cu data de 1

ianuarie 2003.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a

născut în perioada refugiului părinților săi, având și el astfel statutul de

refugiat și fiind beneficiarul drepturilor recunoscute de O.G. nr. 105/1999.

Împotriva

acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că hotărârea

pronunțată este nelegală și netemeinică, nefiind dovedite persecuțiile din

motive etnice din moment ce familia reclamantului s-a refugiat „dintr-o

localitate aflată sub ocupație austro - ungară, respectiv localitatea Dej,

într-o localitate aflată tot sub ocupație austro - ungară, respectiv

localitatea Cernăuți”.

Recursul

este nefondat.

În

cauză este necontestat că reclamantul și familia părinților săi au fost nevoiți

să se refugieze, începând cu 1 octombrie 1940, din localitatea de domiciliu,

aflată în Ardealul de Nord, preluat de Ungaria ca urmare a Diktatului de la

Viena, într-o altă localitate: orașul Cernăuți.

Potrivit

prevederilor art.1 lit. c) din O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Critica

formulată în recurs este întemeiată pe un neadevăr istoric, Austro – Ungaria

dispărând ca entitate statală în urma tratatelor de pace încheiate după primul

război mondial, astfel că localitatea de domiciliu și cea de refugiu nu se mai

aflau sub  autoritățile austro – ungare.

Pe

fond, Curtea de apel a reținut, însă, în mod judicios că refugiul familiei

reclamantului s-a datorat persecuțiilor exercitate de autoritățile ungare din

motive etnice, în contextul realităților istorice de la acea dată.

Astfel

fiind, recursul este neîntemeiat și urmează să fie respins.

Totuși,

instanța de fond, din eroare a motivat că reclamantul s-ar fi născut în

perioada refugiului părinților săi, deși el se născuse la data de 18 octombrie

1939 și se refugiase odată cu părinții săi, ceea ce, însă, nu afectează

caracterul legal și temeinic al drepturilor ce i-au fost recunoscute prin

sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței

civile nr. 675 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.