ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 77/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 675 din 28 mai 2003 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul B.R.S. și a anulat hotărârea nr. 8136/5 martie 2003 emisă de comisia de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Cluj, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru perioada de refugiu 1 octombrie 1940 – 1 decembrie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, având și el astfel statutul de refugiat și fiind beneficiarul drepturilor recunoscute de O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, nefiind dovedite persecuțiile din motive etnice din moment ce familia reclamantului s-a refugiat „dintr-o localitate aflată sub ocupație austro - ungară, respectiv localitatea Dej, într-o localitate aflată tot sub ocupație austro - ungară, respectiv localitatea Cernăuți”. Recursul este nefondat. În cauză este necontestat că reclamantul și familia părinților săi au fost nevoiți să se refugieze, începând cu 1 octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, aflată în Ardealul de Nord, preluat de Ungaria ca urmare a Diktatului de la Viena, într-o altă localitate: orașul Cernăuți.

Potrivit prevederilor art.1 lit. c) din O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate decât cea de domiciliu. Critica formulată în recurs este întemeiată pe un neadevăr istoric, Austro – Ungaria dispărând ca entitate statală în urma tratatelor de pace încheiate după primul război mondial, astfel că localitatea de domiciliu și cea de refugiu nu se mai aflau sub autoritățile austro – ungare. Pe fond, Curtea de apel a reținut, însă, în mod judicios că refugiul familiei reclamantului s-a datorat persecuțiilor exercitate de autoritățile ungare din motive etnice, în contextul realităților istorice de la acea dată.

Astfel fiind, recursul este neîntemeiat și urmează să fie respins. Totuși, instanța de fond, din eroare a motivat că reclamantul s-ar fi născut în perioada refugiului părinților săi, deși el se născuse la data de 18 octombrie 1939 și se refugiase odată cu părinții săi, ceea ce, însă, nu afectează caracterul legal și temeinic al drepturilor ce i-au fost recunoscute prin sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 675 din 28 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.