ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 769

din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.I., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj și a dispus anularea hotărârii nr.

13522 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască

reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945 și să îi acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1

ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză, că

reclamantul a plecat, în vara anului 1940, din satul Morlaca, împreună cu părinții

săi, la muncă, în localitatea Săcuieu.

Ulterior, în luna

septembrie, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, localitatea de domiciliu a

căzut sub ocupația statului maghiar, astfel că reclamantul și familia sa nu au

mai avut posibilitatea reîntoarcerii din refugiu, decât în luna martie a anului

1945, după retrocedarea teritoriului românesc.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că situația

reclamantului, care și-a mutat domiciliul, încă din luna iulie 1940, deci

înainte de semnarea Dictatului de la Viena, nu intră în sfera de reglementare a

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază

de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945,

a avut de suferit persecuții din motive etnice.

În cauză, se constată că refugiul

reclamantului și al familiei sale din localitatea de domiciliu, care s-a aflat

în zona ocupată a Ardealului de Nord, a fost dovedit, conform art. 4 alin. (2)

din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, cu declarațiile martorilor.

De asemenea, cu privire la

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, expres prevăzută de Legea nr. 189/2000,

se constată că instanța de fond a recunoscut calitatea de refugiat a

reclamantului, numai pentru perioada de referință, nu și pentru lunile iulie și

august ale anului 1940, anterioare ocupării teritoriului de către statul

maghiar.

Așadar, în mod legal s-a

reținut de către prima instanță, că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată

pentru întreaga perioadă prevăzută de această lege.

Față de cele ce preced,

urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 769 din 2 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.