ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 496/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă, spre soluționare, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în data de 9 aprilie 2004, reclamanta L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 13229 din 1 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să îi recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile corespunzătoare. A susținut reclamanta în acțiune, că au fost obligați în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, toți membrii familiei, să se refugieze din satul Morlaca, județul Cluj, în satul Săcuiei, județul Cluj, din motive etnice, fiind depuse declarațiile notariale a unor consăteni care atestau această stare de refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 770 din 2 iunie 2004, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată, având în vedere declarațiile autentice notariale depuse la dosar, de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o, în sensul că prin interpretarea greșită a legii s-a pronunțat o hotărâre nelegală. Recursul este fondat. Din dispozițiile art. 1 al Legii nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovada îndeplinirii condițiilor cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă legale, conform prevederilor art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999, modificată. În cauză, se constată că dovada cu acte este inexistentă în ceea ce privește situația ce se tinde a fi demonstrată, existând răspunsul Direcției Județene Cluj a Arhivelor Naționale, în care se face mențiunea că persoanele familiei reclamantei nu figurează în documentele instituției. În raport cu acest documente și declarațiile notariale, instanța avea obligația, cerută și de art. 129 C. proc. civ., să stăruie în completarea cu noi dovezi, cum ar fi de la Primăria din localitatea în care se pretinde că a fost strămutată sau alte instituții. Neprocedând în acest mod, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că urmează a se admite recursul, se va casa sentința, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, la aceeași instanță.

În rejudecare se vor completa probele, în sensul considerentelor expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 770 din 2 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.