ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2829/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T.V.împotriva încheierii de la 27 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă în dosarul nr.334/2003. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant T.V.și intimata-pârâtă T.V. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de împrejurarea că hotărârea atacată este o încheiere premergătoare. Recurentul-reclamant T.V.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Intimata-pârâtă T.V. lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2002 la Judecătoria sector 2 București, reclamantul T.V.a chemat în judecată pe pârâta T.V.

solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să participe în cota de ¼ la cheltuielile de întreținere și reparație a apartamentului nr.27 situat în București, str.Garibaldi, bloc 22, sc.C sector 2 și să pună la dispoziția reclamantului și a familiei acestuia titlul său de proprietate – contractul de vânzare-cumpărare nr.6308/30.10.1991 -,ori de câte ori aceștia vor avea nevoie. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.567 și art.1141 C.civ.. Judecătoria sector 2 București, prin sentința nr.3744 din 9 aprilie 2002 a respins acțiunea reclamantului ca neântemeiată cu motivarea că raporturile juridice dintre reclamant și pârâtă – proprietară a apartamentului în care locuiesc reclamantul și familia acestuia - sunt raporturi locative și, potrivit art.1429 alin.1 și art.1447 C.civ.

lucrările de întreținere și reparații curente sunt în sarcina locatarului și că legea nu prevede obligația locatorului de a pune la dispoziția locatarului titlul său de proprietate asupra imobilului. Tribunalul București – Secția a III a Civilă, prin decizia civilă nr.1936 A din 10 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate. La primul termen stabilit pentru soluționarea recursului – 27 februarie 2003 -, Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă, a pus în discuție obligația recurentului-reclamant de a achita taxa judiciară de timbru de 34.000 lei și timbru judiciar de 1500 lei, conform mențiunii cu care de altfel acesta a și fost citat.

Recurentul-reclamant T.V.a depus o cerere de scutire de la plata acestei taxe judiciare la care a atașat și o declarație notarială în sensul că nu realizează venituri. Față de această împrejurare, Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă, prin încheierea de la 27 februarie 2003, a dispus înaintarea spre competentă soluționare a cererii formulate de recurentul-reclamant de scutire de plată a taxei judiciare de timbru și a amânat judecarea cauzei la 27 martie 2003. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul T.V. care a criticat dispoziția luată de instanță prin încheierea de la 27 februarie 2003 și a susținut că „deși în declarația notarială care este un act oficial, cu putere juridică deplină, se specifică faptul că nu are nici o sursă de venit, în mod abziv și ilogic s-a cerut verificarea acesteia la circa financiară”.

Recursul este inadmisibil. Încheierea de ședință reprezintă actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei ședințe de judecată, reprezentând o sinteză fidelă a activității desfășurate în instanță de toți participanții procesuali. Încheierile de ședință preced în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care chiar codul de procedură civilă le denumește încheieri premergătoare (art.268 alin.1 C.proc.civ.). La rândul său, doctrina distinge între două categorii de încheieri premergătoare: încheierile preparatorii și încheierile interlocutorii. Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța adoptă unele măsuri în vederea soluționării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze asupra deciziei finale, art.268 alin.2 C.proc.civ.

stipulând că „judecătorii nu sunt legați prin aceste încheieri” ci numai prin acelea care, „fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei” (alin.3 al aceluiași articol). Potrivit art.299 C.proc.civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art.282 alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător.” Obiect al recursului îl pot constitui - în anumite condiții - și încheierile judecătorești, în această privință trebuind să se țină seama de regimul juridic al încheierilor premergătoare astfel cum acesta este stabilit, prin art.282 alin.2 și alin.3, în materie de apel.

Este de reținut că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în materie de recurs, în condițiile determinate de art.316 C.proc.civ.. Așa fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu fondul cauzei, aceasta reprezentând regula și în materie de recurs. În speță, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri preparatorii prin care Curtea de Apel București a luat măsura trimiterii - în vederea soluționării de către instituția abilitată de lege - a cererii de scutire de plată a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind o măsură care se impunea cu prioritate întrucât dacă instanța este investită printr-o cerere care nu îndeplinește condițiile legale privitoare la plata taxei judiciare de timbru nu are căderea de a soluționa alte incidente procedurale ce s-ar invoca iar în lipsa acestora, fondul cauzei.

Așa fiind, față de considerentele mai înainte arătate și cum însăși hotărârea finală pe care o precede încheierea atacată nu se încadrează între cele la care face referitre art.299 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul T.V.împotriva încheierii de la 27 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă în dosarul nr.334/2003, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.