ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2829/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul T.V.împotriva încheierii de

la 27 februarie 2003 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă în

dosarul nr.334/2003.

La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant T.V.și

intimata-pârâtă T.V.

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului în raport de

împrejurarea că hotărârea atacată este o încheiere premergătoare.

Recurentul-reclamant

T.V.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă

T.V. lasă soluționarea recursului la aprecierea  instanței.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2002 la Judecătoria sector 2 București,

reclamantul T.V.a chemat în judecată pe pârâta T.V. solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să participe în cota de

¼ la cheltuielile de întreținere și reparație a apartamentului nr.27

situat în București, str.Garibaldi, bloc 22, sc.C sector 2 și să pună la

dispoziția reclamantului și a familiei acestuia titlul său de proprietate –

contractul de vânzare-cumpărare nr.6308/30.10.1991 -,ori de câte ori aceștia

vor avea nevoie.

În

drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.567 și art.1141

C.civ..

Judecătoria

sector 2 București, prin sentința  nr.3744 din 9 aprilie 2002 a respins

acțiunea reclamantului ca neântemeiată cu motivarea că raporturile juridice

dintre reclamant și pârâtă – proprietară a apartamentului în care locuiesc

reclamantul și familia acestuia - sunt raporturi locative și, potrivit art.1429

alin.1 și art.1447 C.civ. lucrările de întreținere și reparații curente sunt în

sarcina locatarului și că legea nu prevede obligația locatorului de a pune la

dispoziția locatarului titlul său de proprietate asupra imobilului.

Tribunalul

București – Secția a III a Civilă, prin decizia civilă nr.1936 A din 10

octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Împotriva

acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru

nelegalitate.

La

primul termen stabilit pentru soluționarea recursului – 27 februarie 2003 -,

Curtea de Apel București – Secția a III a Civilă, a pus în discuție obligația

recurentului-reclamant de a achita taxa judiciară de timbru de 34.000 lei și

timbru judiciar de 1500 lei, conform mențiunii cu care de altfel acesta a și

fost citat.

Recurentul-reclamant

T.V.a depus o cerere de scutire de la plata acestei taxe judiciare la care a

atașat și o declarație notarială în sensul că nu realizează venituri.

Față

de această împrejurare, Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă, prin

încheierea de la 27 februarie 2003, a dispus înaintarea spre competentă

soluționare a cererii formulate de recurentul-reclamant de scutire de plată a

taxei judiciare de timbru  și a amânat judecarea cauzei la 27 martie 2003.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs reclamantul T.V. care a criticat dispoziția

luată de instanță prin încheierea de la 27 februarie 2003 și a susținut că

„deși în declarația notarială care este un act oficial, cu putere juridică

deplină, se specifică faptul că nu are nici o sursă de venit, în mod abziv și

ilogic s-a cerut verificarea acesteia la circa financiară”.

Recursul

este inadmisibil.

Încheierea

de ședință reprezintă actul procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor

din cadrul unei ședințe de judecată, reprezentând o sinteză fidelă a

activității desfășurate în instanță de toți participanții procesuali.

Încheierile

de ședință preced în mod firesc hotărârea finală, motiv pentru care chiar codul

de procedură civilă le denumește încheieri premergătoare  (art.268 alin.1

C.proc.civ.). La rândul său, doctrina distinge între două categorii de

încheieri premergătoare: încheierile preparatorii și încheierile

interlocutorii. Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța adoptă

unele măsuri în vederea soluționării cauzei, fără ca prin acestea să anticipeze

asupra deciziei finale, art.268 alin.2 C.proc.civ. stipulând că „judecătorii nu

sunt legați prin aceste încheieri” ci numai prin acelea care, „fără a hotărî în

totul pricina, pregătesc dezlegarea ei” (alin.3 al aceluiași articol).

Potrivit

art.299 C.proc.civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art.282 alin.2

sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Obiect

al recursului îl pot constitui - în anumite condiții - și încheierile

judecătorești, în această privință trebuind să se țină seama de regimul juridic

al încheierilor premergătoare astfel cum acesta este stabilit, prin art.282

alin.2 și alin.3, în materie de apel.

Este

de reținut că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și

în materie de recurs, în condițiile determinate de art.316 C.proc.civ..

Așa

fiind, încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai o dată cu

fondul cauzei, aceasta reprezentând regula și în materie de recurs.

În

speță, reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri preparatorii prin

care Curtea de Apel București a luat măsura trimiterii - în vederea

soluționării de către instituția  abilitată de lege - a cererii de scutire de

plată a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind o măsură care se impunea cu

prioritate întrucât dacă instanța este investită printr-o cerere care nu

îndeplinește condițiile legale privitoare la plata taxei judiciare de timbru nu

are căderea de a soluționa alte incidente procedurale ce s-ar invoca iar în

lipsa acestora, fondul cauzei.

Așa

fiind, față de considerentele mai înainte arătate și cum însăși hotărârea

finală pe care o precede încheierea atacată nu se încadrează între cele la care

face referitre art.299 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins ca

inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul T.V.împotriva   încheierii de la 27 februarie

2003 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă în dosarul nr.334/2003,

ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 iunie 2003.