ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2148/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii N.N.I.și N.F.I.împotriva deciziei nr.75 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții contestatori N.N.I.și N.F.I., ambii personal, lipsind intimații Primăria Comunei Malu cu Flori, județul Dâmbovița și Consiliul Local al Comunei Malu cu Flori – Dâmbovița. Procedura completă. Recursul este scutit de timbru. Neformulându-se cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată. Din oficiu, instanța pune în discuție nulitatea recursului în raport de prevederile art.306 alin.3 din C.proc.civ.. Recurenții-contestatori N.N.I.și N.F.I.solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Consideră că motivele invocate pot fi încadrate legal pentru a fi analizate. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Dâmbovița la 26 februarie 2002, reclamanții N.M.și N.F.I.au contestat decizia emisă de Primăria comunei Malu cu Flori prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – construcții și teren în suprafață de 14,9 ha situat pe raza comunei Malu cu Flori; au mai arătat că solicită și despăgubiri de la mai mulți cetățeni din comună care ocupă acest imobil. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.422 din 15 mai 2002, a respins acțiunea ca nefondată. Instanța a reținut că în ceea ce privește terenul, acesta a fost deja restituit conform prevederilor Legii nr.18/1991 iar cu referire la construcții nu există nici o dovadă că ele ar fi aparținut vreodată reclamanților.

Apelul declarat de reclamanți a fost respins, cu o motivare similară, de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.75 din 22 iulie 2002, care a constatat că sentința atacată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. Cu prilejul judecării recursului, Curtea a pus în discuție nulitatea căii de atac, în raport de împrejurarea că aceasta nu este motivată nici în fapt și nici în drept, cererea depusă de reclamanți făcând imposibilă încadrarea ei într-unul din cazurile prevăzute de art.304 C.proc.civ. Examinând acest aspect, Curtea constată că cererea reclamanților este absolut informă. În afară de mențiunea de la început “pretind revizuirea proprietății mele” ea conține o înșiruire de suprafețe, construcții, nume de persoane și acte normative, fără nici o argumentare ori exprimare concretă, ceea ce atestă că recursul este nul în sensul prevederilor art.306 alin.1 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de contestatorii N.N.I.și N.F.I.împotriva deciziei nr.75 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.