ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2148/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de contestatorii N.N.I.și N.F.I.împotriva

deciziei nr.75 din 22 iulie 2002 a Curții de Apel

Ploiești

– Secția

civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: recurenții contestatori N.N.I.și N.F.I., ambii personal,

lipsind intimații Primăria Comunei Malu cu Flori, județul Dâmbovița și

Consiliul Local al Comunei Malu cu Flori – Dâmbovița.

Procedura

completă.

Recursul este

scutit de timbru.

Neformulându-se

cereri prealabile, instanța constată că pricina este în stare de judecată.

Din

oficiu, instanța pune în discuție nulitatea recursului în raport de prevederile

art.306 alin.3 din C.proc.civ..

Recurenții-contestatori

N.N.I.și N.F.I.solicită admiterea recursului astfel cum  a fost formulat în

scris. Consideră că motivele invocate pot fi încadrate legal pentru a fi

analizate.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Tribunalului Dâmbovița la 26 februarie 2002, reclamanții

N.M.și N.F.I.au contestat decizia emisă de Primăria comunei Malu cu Flori prin care

le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului – construcții

și teren în suprafață de 14,9 ha situat pe   raza comunei Malu cu Flori; au mai

arătat  că solicită și despăgubiri de la mai mulți cetățeni din comună care

ocupă acest imobil.

Tribunalul

Dâmbovița, prin sentința civilă nr.422 din 15 mai 2002, a respins acțiunea ca

nefondată.

Instanța a

reținut că în ceea ce privește terenul, acesta a fost deja restituit conform

prevederilor Legii nr.18/1991 iar cu referire la construcții nu există nici o

dovadă că  ele ar fi aparținut vreodată reclamanților.

Apelul

declarat de reclamanți a fost respins, cu o motivare similară, de către Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia nr.75 din 22 iulie 2002, care a constatat că

sentința atacată este legală și temeinică.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții.

Cu

prilejul judecării recursului, Curtea a pus în discuție nulitatea căii de atac,

în raport de împrejurarea că aceasta nu este motivată nici în fapt și nici în

drept,  cererea depusă de reclamanți făcând imposibilă încadrarea ei într-unul

din cazurile prevăzute de art.304 C.proc.civ.

Examinând

acest aspect, Curtea constată că cererea reclamanților este absolut informă.

În afară

de mențiunea de la început “pretind revizuirea  proprietății mele” ea conține o

înșiruire de suprafețe, construcții, nume de persoane și acte normative, fără

nici o argumentare ori exprimare concretă, ceea ce atestă că recursul este nul

în sensul prevederilor art.306 alin.1 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de contestatorii N.N.I.și N.F.I.împotriva deciziei nr.75

din 22 iulie 2002 a Curții de Apel

Ploiești

– Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.