ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2693/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București împotriva deciziei nr.349 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă și intimații-reclamanți P.V., P.A.și N.H.V.. Procedura completă. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2002, reclamanții P.V., P.A.și N.H.V., au chemat în judecată Autoritatea pentru Privatizare și Administrația Participațiilor Statului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să răspundă notificării făcute de reclamanți în temeiul Legii nr.10/2001.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr.481/9.04.2002, a admis cererea și a obligat pârâta la emiterea unei decizii motivate asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Cluj, str. Steluței nr.3 și str.Fabricii de Chibrituri nr.18, conform art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001. Instanța a reținut că reclamanții au formulat notificare către deținătorul imobilelor, solicitând restituirea în natură, acesta, respectiv S.C. „F.” SA răspunzând că, sunt aplicabile dispozițiile art.27 din lege, notificarea urmând a fi adresată instituției publice implicate în privatizare. Reclamanții au adresat o nouă notificare instituției arătate în art.27 alin.2 din Legea 10/2001, respectiv pârâtul, fără a primi vreun răspuns, deși aceasta era obligată să răspundă notificării în termen de 60 zile de la data primirii cererii.

Prin decizia civilă nr.349 din 30 septembrie 2002, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului împotriva sentinței civile nr.481/9.04.2002 pronunțată de Tribunalul București. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemenea că, în cauză, valabilitatea titlului statului este contestată de către reclamanți, iar pe de altă parte, imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, situație în care notificarea se adresează instituției publice implicate în privatizare (art.27 alin.2) care are obligația de a răspunde notificării în termen de 60 zile (art.28 alin.1).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, întemeindu-l pe motivul de casare prevăzut de art.304 art.9 C.proc.civ. Se susține că în mod greșit s-a reținut ca fiind aplicabile prevederile art.28 din Legea nr.10/2001 prin care pârâta era obligată să prăspundă în termen de 60 zile de la primirea notificării. Acest termen este prevăzut în sarcina unității deținătoare a imobilului, potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001, având în vedere că reclamanții au solicitat, prin notificarea trimisă APAPS restituirea în natură a imobilului. Recursul nu este fondat. Reclamanții au adresat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 către S.C.

F. SA ca unitate deținătoare, aceasta răspunzând prin adresa nr.1175/6.06.2001, în sensul că este privatizată legal, în patrimoniul ei fiind evidențiat imobilul a cărei restituire în natură a fost solicitată, situație în care, conform prevederilor art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001 notificarea trebuie adresată instituției publice implicate în privatizare. În atare situație, cum reclamanții au adresat o nouă notificare către APAPS, aceasta, ca instituție publică implicată în privatizare, avea obligația să răspundă prin emiterea unei decizii motivate asupra cererii de restituire a imobilelor, aplicabile fiind deci dispozițiile art.28 din Legea nr.10/2001, celelalte chestiuni invocate ținând de modalitatea de rezolvare a cererii formulate de reclamanți.

Așa fiind, cum hotărârea atacată este legală, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului împotriva deciziei nr.349 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2003.