ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1257/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.N.C.M.L.împotriva  deciziei

civile nr.1 A din 7.01.2002 a Curții de Apel București – Secția a III a Civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: recurenta-reclamantă C.N.C.M.L.prin av. B.I.și

intimatul-pârât Municipiul București prin Primarul General, reprezentat de

consilier juridic O.O..

Procedura

completă.

Curtea,

luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părților în

dezbaterea recursului.

Av.

B.I.a solicitat admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Consilierul

juridic O.O. a solicitat respingerea recursului, întrucât imobilul aparține de

domeniul public.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, reclamanta C.N.C.M.L.a chemat în judecată pârâtul

Municipiul București, prin Primarul general, solicitând ca prin sentință: să se

constate că este proprietara imobilului – teren în suprafață de 131.000 mp. și

construcții, (fostul „Parc  Basilescu”), situat în București, Bd. Bucureștii

Noi nr.101 și 103, sectorul 1; să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul revendicat.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a foștilor

proprietari ai imobilului, V.B., A.B.și M.V., care au fost deposedați în anul

1949.

Tribunalul

București, secția a IV a civilă, prin sentința civilă nr.1360 din 12 septembrie

2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța

a reținut că potrivit prevederilor legilor nr.213/1998 și 10/2001 parcul

revendicat este un bun de uz public care face parte din domeniul public de

interes local și nu poate fi retrocedat în natură.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin

decizia civilă nr.1 A din 7 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III a civilă, care a reținut că potrivit art.3 din Legea

nr.213/1998, comb. cu mențiunile din anexa la acest act normativ, parcurile fac

parte din domeniul public, având un regim juridic derogatoriu de la dreptul

comun.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o în sensul

prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ.și susținând în esență că dispozițiile

legii nr.213/1998 nu sunt aplicabile întrucât bunul nu a fost preluat de către

stat printr-unul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de lege.

Recursul

este nefondat.

În

mod cert, prin destinația și uzul său, parcul face parte din domeniul public,

concluziile instanțelor în acest sens, referitoare la incidența Legii nr.213/1998,

fiind corecte.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar chiar de

către reclamantă    rezultă    că   bunul  a   fost   expropriat   prin

Decretul nr.83/1949. Or, exproprierea constituie unul din modurile de formare

a domeniului public iar reclamanta nu a investit instanța cu o cerere vizând

constatarea caracterului abuziv al acestei măsuri. Din acest motiv,

nepunându-se în discuție o eventuală încălcare a prevederilor art.481 C.civ.,

în mod corect acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Așa

fiind, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta C.N.C.M.L. împotriva deciziei civile nr.1/A din

7.01.2002 a  Curții de Apel București – secția a III a Civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2003.