ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București
împotriva sentinței civile nr.1184 din 5 decembrie 2002 a Curții de
Apel București – Secția contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a
Municipiului București prin consilierul juridic F.C., precum și
intimatul pârât I.D.T., personal.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic F.C. a susținut recursul și a solicitat admiterea lui
așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Intimatul-reclamant
I.D.T. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, făcând referire
la considerentele din întâmpinare formulată în cauză.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 4 noiembrie 2002
reclamantul I.D.T. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului
București, solicitând anularea Hotărârii nr.109 din 26 iulie 2002,
prin care Comisia constituită în baza Ordonanței Guvernului
nr.105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute
de acest act normativ.
In
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare a
aplicării Dictatului de la Viena părinții săi au fost
nevoiți să se refugieze din localitatea natală și întrucât
el s-a născut în refugiu, are același statut de refugiat ca și
părinții săi.
Curtea
de Apel București - Secția contencios administrativ, prin
sentința civilă nr.1184 din 5 decembrie 2002 a admis acțiunea
reclamantului, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta
să-i recunoască drepturile prevăzute de Ordonanța
Guvernului nr.105/1999.
Impotriva
acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului
București, susținând în esență că, reclamantul nu se
poate prevala de normele juridice invocate, întrucât s-a născut în
refugiu.
Recursul
este nefondat.
Prin
Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 au fost aprobate Normele
de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999.
Prevederile
art.2 ale acestui act normativ au extins aplicabilitatea ordonanței
și în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice,
categorii în care se încadrează și reclamantul intimat.
Potrivit
art.2 din Norme prin persoană care a fost strămutată în
altă localitate în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999,
aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu
modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată
sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliu în altă
localitate, din motive etnice. In această categorie se includ și
persoanele care au fost expulzate sau refugiate precum și cele care au
făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat
bilateral.
Rezultă
așadar că, prin noua reglementare, în noțiunea de persoană
strămutată în altă localitate au fost incluse și
persoanele, care, la fel ca reclamantul s-au refugiat din Ardealul de Nord din
motive etnice, după aplicarea Dictatului de la Viena.
Norma
juridică nou introdusă, nu face nici o distincție între
cetățenii români care au fost victime ale unor acte de
persecuție din partea regimurilor instaurate în România, cu începere de de
la 6 septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor
de ocupație străină, instalate vremelnic pe teritoriul natal.
In
cazul în speță, deși reclamantul intimat s-a născut în
perioada strămutării părinților săi, a suferit
aceleași persecuții etnice ca aceștia, fiind privat de
locuința din localitatea de domiciliu a părinților și de
alte bunuri materiale, întrucât a avut același statut de refugiat ca
și părinții săi.
Hotărârea
instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva
sentinței civile nr.1184 din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel
București – Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.