ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de T.Ș. împotriva sentinței

civile nr.181 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurentul reclamant T.Ș. personal, precum

și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Ilfov

reprezentată de consilierul juridic T.C.

Procedura

completă.

Recurentul

reclamant T.Ș. a  solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate

în scris la dosar, casarea sentinței atacate și în fond admiterea

acțiunii.

Consilierul

juridic T.C. a  solicitat respingerea recursului ca  nefondat, depunând în

combaterea motivelor de recurs, note scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată la data de 3 decembrie

2001 reclamantul T.Ș. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii Ilfov să se dispună anularea Deciziei nr.1589 emisă de

pârâtă la 5 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă

cererea de a fi încadrat și a-i acorda calitatea și drepturile de

beneficiar  al Legii nr.189/2000.

Acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București – Secția contencios

administrativ a fost respinsă prin sentința nr.181 din 25 februarie

2002.

Pentru

a respinge acțiunea, instanța sesizată a  reținut că

reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, că potrivit

O.G. nr.242/2002 poate solicita despăgubiri pentru bunurile imobile

pierdute, că nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.

Împotriva

acestei hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel

București – Secția contencios administrativ a declarat recurs

reclamantul, criticând sentința nr.181/2002 ca fiind nelegală,

pronunțată cu nesocotirea dovezilor dar și a actului normativ

care reglementează obiectul acțiunii sale.

Recursul

este fondat.

De

prevederile art.1 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999 aprobată

și modificată prin Legea nr.189/2000, beneficiază persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, și anume la lit. „c” - „a fost  strămutată în

altă  localitate decât cea de domiciliu”, cazul care privește

recursul de față.

Prin

normele de aplicare a O.G. nr.105/1999 aprobate de Hotărârea Guvernului

nr.127 din 14 februarie 2002, în art.2 s-a precizat că prin persoană

care a  fost strămutată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această

categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație

ca urmare a unui tratat bilateral.

Reclamantul

este născut la 13 septembrie 1931 în localitatea Turtucaia, iar urmare

tratatului bilateral din 7 septembrie 1940 încheiat între România și

Bulgaria, părinții acestuia și reclamantul care era minor, au

fost strămutați obligatoriu în România.

La

dosar  au fost depuse acte în acest sens; certificatul de naștere în

copie, copie B.I., dar și răspunsul dat de direcția arhivă

și documente diplomatice nr.D (03) 410 din 2 septembrie 1996 și

listele cu bunurile mobile ce au fost lăsate în Bulgaria.

Curtea

constată deci că reclamantul  recurent este îndreptățit

să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000, având

calitatea de persoană strămutată, art.1 lit. „c”, considerente

pentru care se va admite ca fondat recursul, va fi casată sentința

nr.181/2002, iar în fond va admite acțiunea reclamantului și va anula

Decizia nr.1589/2001 emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov. Va

fi obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov să

emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999, astfel cum a fost

aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000 și să îi

acorde drepturile corespunzătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de T.Ș. împotriva sentinței civile nr.181 din 25

februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond admite acțiunea reclamantului T.Ș..

Anulează

decizia nr.1589/2001 a  Casei Județene de Pensii Ilfov, obligând-o pe

pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-i

recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999 astfel

cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000 și

să-i acorde drepturile corespunzătoare.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  1 aprilie 2003.