ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1361/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

septembrie 2001, reclamanta V.A. a solicitat anularea deciziei nr. 616 din 26

iunie 2001, emisă de pârâta Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a municipiului București și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 septembrie 1942 – 23 august 1944,

motivând că a avut calitatea de persoană persecutată din motive etnice.

La data de 31 ianuarie 2002,

reclamanta a completat cererea, chemând în judecată în calitate de pârâtă Casa

de Pensii a municipiului București, autoritate care a preluat atribuțiile de

aplicare a Legii nr. 189/2000, în baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 367/2001.

Prin sentința civilă nr. 173 din 21

februarie 2002, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat decizia nr.

616 din 26 iunie 2001 și a constatat că reclamanta este în drept să beneficieze

de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 23 septembrie 1942 – iunie

1944.

Recursurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâtele Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a municipiului București și Casa de Pensii a municipiului București au fost

admise prin decizia nr. 2155 din 11 iunie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție. Instanța de recurs a casat sentința civilă nr. 173 din 21 februarie

2002 și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, urmând a fi

suplimentate probele, în vederea stabilirii certe a perioadei de persecuție din

motive etnice la care a fost supusă reclamanta.

În fond după casare, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 622

din 7 mai 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 616 din 26

iunie 2001, a constatat că reclamanta se încadrează în condițiile art. 1 din

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 septembrie 1942 – iunie 1944, a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să-i acorde drepturile

corespunzătoare, începând cu data de 16 iulie 2001, potrivit art. 6 din H.G. nr.

127/2002 și să-i emită un nou act administrativ în acest sens.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut, pe baza înscrisurilor depuse în cauză, că reclamanta a fost evacuată

cu întreaga familie, în Transnistria, în anul 1942 și s-a reîntors în țară, în

iunie 1944, după încetarea persecuției pe motive etnice, la care au fost supuși

membrii familiei sale. Față de situația de fapt dovedită prin acte cu caracter

oficial, instanța de fond a constatat că reclamanta are dreptul să beneficieze

de prevederile Legii nr. 189/2000, cu începere de la data de 16 iulie 2001, în

conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 127/2002, dat fiind că

reclamanta s-a adresat pârâtelor pentru recunoașterea dreptului său, la data de

10 ianuarie 2001.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că înscrisurile

depuse de intimata-reclamantă nu sunt relevante pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

întrucât nu cuprind mențiuni referitoare la perioada de refugiu și conform

adresei nr. 1026 a Casei Naționale de Pensii, persecuția din motive etnice

trebuia dovedită cu declarații de martori. De asemenea, recurenta a arătat că

instanța de fond nu a avut în vedere faptul că intimatei-reclamante i-au fost

acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. 4172 din 4

aprilie 2003 Casa de Pensii a municipiului București a admis cererea formulată

de intimata-reclamantă la 28 august 2002 și i-a acordat acesteia, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 septembrie 1942 – 7 iunie

1944, cu începere de la data de 1 septembrie 2002.

În raport cu noul act administrativ,

prin care recurenta a recunoscut că intimata-reclamantă a avut statutul de

persoană persecutată din motive etnice, pentru întreaga perioadă indicată în

acțiune și reținută de instanța de fond, se constată că au devenit lipsite de

obiect, criticile din recurs privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000. Aceeași concluzie se impune și față de susținerea

recurentei că nu a fost dovedită persecuția din motive etnice, dat fiind că

probele administrate în cauză sunt cele pe care s-a întemeiat și hotărârea nr. 4172

din 4 aprilie 2003 și care, contrar apărărilor din recurs, au fost considerate,

ca având forță probantă în stabilirea corectă a situației de fapt, pentru

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Cea dea doua critică formulată în

recurs este, de asemenea, nefondată.

Instanța de fond a reținut că prin

hotărârea nr. 4172 din 4 aprilie 2003 i-au fost acordate intimatei-reclamante,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, dar a constatat corect că se impune

anularea deciziei nr. 616 din 26 iunie 2001 și recunoașterea acestor drepturi cu

începere de la data de 16 iulie 2001, întrucât cererea inițială a fost nelegal

respinsă de recurentă. Aplicând corect prevederile art. 6 din H.G. nr. 127/2002,

instanța de fond a stabilit că intimata-reclamantă beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000, cu începere de la data de 16 iulie 2001, în raport cu prima

sa cerere, și nu de la data de 1 septembrie 2002, cum s-a admis de recurentă

prin hotărârea nr. 4172/2003, pe baza unei cereri ulterioare, dar cu același

obiect.

Pentru considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond,

Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 622 din 7 mai

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2004.