ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8804/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 863 din 10 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1020/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului L.N., împotriva Casei de Pensii a municipiului București, a anulat hotărârea nr. 3838 din 19 martie 2003 și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă solicitată, și nu numai pentru intervalul 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941, acordat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 758 din 24 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3625/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, pentru a se suplimenta probatoriul, prin orice mijloc de probă admis de lege, care să stabilească dacă reclamantul a fost persecutat din motive etnice, și în perioada 1941 - 1945. Curtea de Apel București, prin sentința nr. 1754 din 20 septembrie 2004, pronunțată în fond după casare, analizând probele de la dosar, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.N., a anulat hotărârea nr. 3838 din 19 martie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a suplimentat probatoriul, printr-un înscris nou depus la dosar, respectiv certificatul de absolvire a Liceului industrial de băieți București, prin care reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că au fost luate în considerare probe noi, care nu fuseseră cunoscute la data emiterii actului administrativ contestat. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Din probele dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat din Basarabia, în anul 1940, stabilindu-se inițial la Iași, unde a urmat cursurile unei școli de meserii și ulterior, în București, unde a fost elev la Liceul Industrial de Băieți. În acest sens, adeverința nr. 32673 din 3 martie 1945, a Comisariatului General al Refugiaților și Evacuaților, se coroborează cu declarațiile autentificate ale martorilor I.N.

și C.G. și certificatul de absolvire nr. 466/1945, înscrisuri care fac dovada încadrării reclamantului, în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1754 din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.