ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8804/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 863

din 10 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1020/2003, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului L.N.,

împotriva Casei de Pensii a municipiului București, a anulat hotărârea nr. 3838

din 19 martie 2003 și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului,

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă solicitată, și nu

numai pentru intervalul 6 septembrie 1940 - 1 iulie 1941, acordat de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 758 din 24 februarie

2004, pronunțată în dosarul nr. 3625/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ, a admis recursul formulat, a casat sentința

atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, pentru a se suplimenta probatoriul,

prin orice mijloc de probă admis de lege, care să stabilească dacă reclamantul a

fost persecutat din motive etnice, și în perioada 1941 - 1945.

Curtea de Apel București,

prin sentința nr. 1754 din 20 septembrie 2004, pronunțată în fond după casare, analizând

probele de la dosar, a admis acțiunea formulată de reclamantul L.N., a anulat hotărârea

nr. 3838 din 19 martie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București

și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a suplimentat probatoriul, printr-un înscris nou depus

la dosar, respectiv certificatul de absolvire a Liceului industrial de băieți

București, prin care reclamantul a făcut dovada încadrării în prevederile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, pentru motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că au fost luate în considerare

probe noi, care nu fuseseră cunoscute la data emiterii actului administrativ

contestat.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce urmează:

Din probele dosarului

rezultă că reclamantul s-a refugiat din Basarabia, în anul 1940, stabilindu-se

inițial la Iași, unde a urmat cursurile unei școli de meserii și ulterior, în

București, unde a fost elev la Liceul Industrial de Băieți. În acest sens, adeverința nr. 32673 din 3 martie 1945, a Comisariatului General al Refugiaților

și Evacuaților, se coroborează cu declarațiile autentificate ale martorilor I.N.

și C.G. și certificatul de absolvire nr. 466/1945, înscrisuri care fac dovada

încadrării reclamantului, în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1754

din 20 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2004.