ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1557/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 466 din 22 martie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta H.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9156/8326 din 7

noiembrie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri, prin care

să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 761 din 26 aprilie 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamanta H.E., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 9156/8326 din 7

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei, perioada de persecuție etnică:

septembrie 1940 - martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamanta s-a refugiat din Cernăuți, în anul 1940, stabilindu-se la București, de unde nu a mai revenit în localitatea natală, făcând dovada persecuției din

motive etnice, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta

nu a făcut dovada calității sale de persoană persecutată din motive etnice.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că probele depuse de reclamantă, pentru susținerea acțiunii formulate,

sunt contradictorii și nu confirmă în mod neechivoc, îndeplinirea condițiilor art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Astfel, copia certificatului de

naștere și buletinului de identitate al reclamantei atestă că aceasta s-a

născut la 15 septembrie 1922, în municipiul Iași.

Reclamanta nu a făcut dovada că a

avut domiciliul în orașul Cernăuți, contrar susținerilor sale din acțiune. Se

reține, de asemenea, din Adeverința nr. 9/4/507 din 26 martie 2004, emisă de C.N.

C.F. C.F.R. SA că, în perioada 1940 - 1945, tatăl reclamantei, H.G., a lucrat

în unități de căi ferate din București, adeverința purtând înscrierea expresă,

a lipsei oricărei mențiuni privind calitatea de refugiat a angajatului.

Față de contradicțiile dintre aceste

înscrisuri și declarația martorului N.S., instanța trebuia, potrivit art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni

orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor

și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale, respectiv să dispună completarea materialului probatoriu,

în sensul lămuririi sau înlăturării acestor contradicții.

Neprocedând în acest fel, instanța

de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, în condițiile art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., astfel că recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată, iar

cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în conformitate cu

dezlegările de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa de

Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 761 din 26

aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 martie 2005.