ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 17 septembrie 2004, reclamantul G.N. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 13243/12413 din 19 august 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în luna martie 1941, a fost dus în Transnistria, împreună cu mama sa, unde a fost internat într-un lagăr de muncă forțată.

Prin sentința civilă nr. 3206 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului G.N., a anulat hotărârea nr. 13243/12413 din 19 august 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să analizeze pe fond cererea reclamantului. Pentru a se pronunța în acest sens. instanța de fond a reținut că prin hotărârea atacată în contencios administrativ s-a respins cererea reclamantului, ca tardiv introdusă, după data de 31 decembrie 2003, având în vedere prevederile art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 105/1999, modificată și completată, coroborate cu cele ale art. 2 din Legea nr. 586/2002. Totodată, instanța de fond a reținut că, potrivit Legii nr. 323/2004, termenul inițial de depunere a cererilor a fost prelungit până la 31 decembrie 2006. În consecință, instanța a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să analizeze pe fond cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, se susține că instanța de fond a procedat în mod greșit la anularea hotărârii atacate, deoarece reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999. după expirarea termenului prevăzut de lege - 31 decembrie 2003. Examinându-se sentința atacată. în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. se va respinge recursul. pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din O.G.

nr. 105/1999, modificată și completată, coroborate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 568/2002, cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța menționată se puteau depune până la data de 31 decembrie 2003. Ulterior, prin Legea nr. 323/2004, termenul de depunere a cererilor a fost prelungit până la 31 decembrie 2006. Reclamantul s-a adresat comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București, la data de 30 martie 2004, solicitare care i-a fost respinsă, sub motivația tardivității, prin hotărârea nr. 13243/12413 din 19 august 2004. Se constată că instanța de fond a apreciat în mod judicios că, prin respingerea cererii, pe motiv de tardivitate, reclamantul ar fi pus într-o situație dezavantajată față de persoanele care formulează cereri după data intrării în vigoare a Legii nr. 323/2004.

Numai că la data de 23 noiembrie 2004, prin hotărârea nr. 13971/843, pârâta a respins pe fond, cererea reclamantului, sub motivația că nu a făcut dovada persecuției etnice. În acest fel, recursul declarat în cauză a rămas fără obiect, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3206 din 8 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2005.