ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2582/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 17 septembrie 2004, reclamantul G.N.

a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se

dispună anularea hotărârii nr. 13243/12413 din 19 august 2004, a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că în luna martie 1941, a fost dus în

Transnistria, împreună cu mama sa, unde a fost internat într-un lagăr de muncă

forțată.

Prin sentința civilă nr. 3206

din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului G.N., a anulat hotărârea nr. 13243/12413

din 19 august 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a

obligat-o să analizeze pe fond cererea reclamantului.

Pentru a se pronunța în

acest sens. instanța de fond a reținut că prin hotărârea atacată în contencios

administrativ s-a respins cererea reclamantului, ca tardiv introdusă, după data

de 31 decembrie 2003, având în vedere prevederile art. 7 alin. (2) din O.G. nr.

105/1999, modificată și completată, coroborate cu cele ale art. 2 din Legea nr.

586/2002.

Totodată, instanța de fond a

reținut că, potrivit Legii nr. 323/2004, termenul inițial de depunere a

cererilor a fost prelungit până la 31 decembrie 2006.

În consecință, instanța a

anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să analizeze pe fond cererea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

instanța de fond a procedat în mod greșit la anularea hotărârii atacate,

deoarece reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

după expirarea termenului prevăzut de lege - 31 decembrie 2003.

Examinându-se sentința

atacată. în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. se va respinge recursul.

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 7

alin. (2) din O.G. nr. 105/1999, modificată și completată, coroborate cu

prevederile art. 2 din Legea nr. 568/2002, cererile pentru acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța menționată se puteau depune până la data de

31 decembrie 2003.

Ulterior, prin Legea nr. 323/2004,

termenul de depunere a cererilor a fost prelungit până la 31 decembrie 2006.

Reclamantul s-a adresat

comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București,

la data de 30 martie 2004, solicitare care i-a fost respinsă, sub motivația

tardivității, prin hotărârea nr. 13243/12413 din 19 august 2004.

Se constată că instanța de

fond a apreciat în mod judicios că, prin respingerea cererii, pe motiv de

tardivitate, reclamantul ar fi pus într-o situație dezavantajată față de

persoanele care formulează cereri după data intrării în vigoare a Legii nr. 323/2004.

Numai că la data de 23

noiembrie 2004, prin hotărârea nr. 13971/843, pârâta a respins pe fond, cererea

reclamantului, sub motivația că nu a făcut dovada persecuției etnice.

În acest fel, recursul

declarat în cauză a rămas fără obiect, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3206

din 8 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2005.