Decizia nr. 121/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 928/2002 a Curții de Apel București-secția

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 martie 2001 și ulterior precizată, reclamantul M.M., prin mandatar M.D.M., a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București (fostă D.G.M.S.S.) solicitând modificarea deciziei nr.81297/5 iulie 2000 în sensul recunoașterii dreptului la pensie pentru perioada septembrie 1989 - noiembrie 1995, cât a avut domiciliul în Suedia și a avut cetățenia română, constatarea nulității absolute a măsurii de sistare a pensiei începând cu 1 septembrie 1989 și recunoașterea dreptului de restituire a sumelor de bani corespunzătoare, cu rezervarea dreptului de a promova acțiune separată pentru stabilirea cuantumului sumei de bani datorate.

Prin sentința civilă nr.928/2002 a Curții de Apel București-secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul prin mandatar M.D.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In motivarea recursului s-a arătat că: dispozițiile art.60 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1970 au fost abrogate prin art.150 alin.1 din Constituție; Legea nr.86/1997 nu are importanță deoarece izvorul drepturilor sale este Legea nr.3/1977 și Constituția. S-a mai precizat că măsura prin care a fost lipsit de pensie a fost ulterioară cererii sale de sistare a pensiei și anterioară plecării din țară. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, formulat în lumina dispozițiile art.304 1 din C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul s-a pensionat la data de 1 decembrie 1985(decizia nr.81297 emisă de Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București).La data de 3 septembrie 1989 reclamantul a formulat o cerere de sistare a pensiei începând cu data de 1 septembrie 1989 și ca urmare, începând cu această dată Oficiul de pensii sector 2, București a suspendat plata pensiei. Reclamantul, conform art.60 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1977, a formulat cerere de sistare a pensiei, întrucât din anul 1989 s-a stabilit în Suedia iar în anul 1995 a renunțat la cetățenia română.

La data de 13.I.2000 reclamantul a redobândit cetățenia română și la data de 18 mai 2000 a depus cerere la Oficiul de pensii sector 2 București pentru restituirea drepturilor de pensie începând cu data de 1 septembrie 1989. Prin decizia nr.81297 din 5 iulie 2000 Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București a dispus acordarea pensiei începând cu data de 1 februarie 2000, adică începând cu data de întâi a luni următoare redobândirii cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.86/1997 de modificare a Legii nr.3/1977. Acordarea drepturilor solicitate nu putea fi încuviințată de la data de 1 septembrie 1989, deoarece Legea nr.86/1997, de modificare a Legii nr.3/1977, nu are o aplicare retroactivă.

Invocarea de către recurent a dispozițiilor art.150 alin.1 din Constituție nu are relevanță în cauză, deoarece Legea nr.86/1997 a fost emisă tocmai în considerarea dispozițiilor alineatului 2 al art.150 din Constituția României nerevizuită. De altfel, drepturile bănești nici nu mai puteau fi solicitate de la data de 1 septembrie 1989 întrucât dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție, în conformitate cu art.1 din Decretul nr.167/1958. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de M.M. prin M.D.M. împotriva sentinței nr.928 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel București –Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.