ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 30

martie  2001 și ulterior precizată,  reclamantul  M.M., prin mandatar M.D.M., a

chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București

(fostă D.G.M.S.S.) solicitând modificarea deciziei nr.81297/5 iulie 2000 în

sensul recunoașterii dreptului la pensie pentru perioada septembrie 1989 - noiembrie

1995, cât a avut domiciliul în Suedia și a avut cetățenia română, constatarea

nulității absolute a măsurii de sistare a pensiei începând cu 1 septembrie 1989

și recunoașterea dreptului de restituire a sumelor de bani corespunzătoare, cu

rezervarea dreptului de a promova  acțiune separată pentru stabilirea

cuantumului sumei de bani datorate.

Prin sentința civilă nr.928/2002 a Curții

de Apel București-secția de  contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Impotriva acestei hotărâri a declarat

recurs în termen  reclamantul prin mandatar M.D.M. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

In motivarea recursului s-a arătat că:

dispozițiile art.60 alin.1 lit.b) din Legea nr.3/1970 au fost abrogate prin

art.150 alin.1 din Constituție;  Legea nr.86/1997 nu are importanță deoarece

izvorul drepturilor sale este Legea nr.3/1977 și Constituția. S-a mai precizat

că măsura prin care a fost lipsit de pensie a fost ulterioară cererii sale de

sistare a pensiei și anterioară plecării din țară.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului, formulat în lumina dispozițiile art.304

1

din C.proc.civ.,

Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă

că reclamantul  s-a pensionat la data de 1 decembrie 1985(decizia nr.81297

emisă de  Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București).La data de 3

septembrie 1989 reclamantul a formulat o cerere de sistare a pensiei începând

cu data de 1 septembrie 1989 și ca urmare, începând cu această dată Oficiul de

pensii sector 2, București a suspendat plata pensiei.

Reclamantul, conform art.60 alin.1 lit.b)

din Legea nr.3/1977, a formulat cerere de sistare a pensiei,  întrucât din anul

1989 s-a stabilit în Suedia iar în anul 1995 a renunțat la cetățenia  română.

La data de 13.I.2000 reclamantul a redobândit  cetățenia  română și la data de

18 mai 2000 a depus cerere la Oficiul de pensii sector 2 București pentru

restituirea drepturilor de  pensie începând  cu data de 1 septembrie 1989.

Prin  decizia nr.81297 din 5 iulie 2000

Casa Teritorială de Pensii Sector 2 București a dispus  acordarea pensiei

începând cu data de 1 februarie 2000, adică  începând  cu data de întâi a luni

următoare redobândirii cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii

nr.86/1997 de modificare a Legii nr.3/1977.

Acordarea drepturilor solicitate nu putea

fi  încuviințată de la data de 1 septembrie 1989, deoarece Legea nr.86/1997, de

modificare a Legii nr.3/1977, nu are o aplicare retroactivă.

Invocarea de către recurent a

dispozițiilor art.150 alin.1 din Constituție nu are  relevanță în cauză,

deoarece Legea nr.86/1997 a fost  emisă tocmai în considerarea dispozițiilor

alineatului 2 al art.150 din Constituția României nerevizuită.

De altfel, drepturile bănești nici nu mai

puteau fi solicitate de la data de 1 septembrie 1989 întrucât dreptul la

acțiune s-a stins prin prescripție, în conformitate cu art.1 din Decretul

nr.167/1958.

Pentru considerentele expuse, recursul va

fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  M.M.  prin M.D.M. împotriva  sentinței nr.928 din 15

octombrie  2002 a Curții de Apel București –Secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20

ianuarie 2004.