ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2694/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva sentinței civile nr.6 din 26.02.2003 a Curții de Apel Timișoara . La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant și intimatul-pârât Consiliul Local Ghiroda – jud. Timiș. Procedura completă. CURTEA, Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 februarie 2002, înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.4059/2002, reclamantul I.T., în calitate de mamndatar al lui I.D., a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara, solicitând instanței să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în str.Victoriei nr.105, înscris în CF 3580 comuna Ghiroda ori acordarea de despăgubiri în funcție de valoarea reală a acestuia.

Au fost invocate în drept dispozițiile Legii nr.10/2001. La termenul de judecată din 26 februarie 2002 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât Consiliul local Ghiroda, instanța dispunând citarea acestuia. Prin sentința civilă nr.8168 din 9 mai 2002, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că acestuia îi revine competența potrivit Legii nr.10/2001. La Tribunalul Timiș cauza a fost înregistrată sub nr.11702/2002 iar instanța, prin sentința civilă nr.1230/20 decembrie 2002, punând în discuție din oficiu problema competenței materiale de soluționare a cauzei, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea pronunțării unui regulator de competență în condițiile art.22 alin.2 C.proc.civ.. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.6 din 26 februarie 2003, a stabilit că este competentă material să soluționeze cauza în fond Judecătoria Timișoara. S-a reținut că reclamantul a formulat o acțiune în revendicare imobiliară, care este de competența instanței de drept comun, nefiind vorba despre nici una din situațiile de excepție reglementate de Legea nr.10/2001 care să confere competența în primă instanță a tribunalului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că, în opinia sa, în cauză a operat o expropriere, astfel încât competența în primă instanță revine tribunalului.

Recursul este nefondat. Pe tot parcursul procesului reclamanta a arătat că acțiunea pe care a formulat-o este o revendicare imobiliară, iar ca temei de drept a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001. Așa cum rezultă din acțiune, din motivele de recurs și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, imobilul în litigiu nu a făcut obiectul unei „exproprieri”, în sensul tehnico-juridic al terenului, ci a fost trecut în proprietatea statului în baza dispozițiilor Decretului nr.223/1974. În aceste condiții, Curtea de Apel a constatat în mod corect, față de obiectul litigiului, că în cauză competența în fond aparține instanței de drept comun, adică Judecătoriei, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva sentinței civile nr.6 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2003.