ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2694/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva sentinței civile

nr.6 din 26.02.2003 a Curții de Apel

Timișoara

.

La

apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant și intimatul-pârât Consiliul

Local Ghiroda – jud. Timiș.

Procedura

completă.

CURTEA,

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 13 februarie 2002,  înregistrată la Judecătoria Timișoara

sub nr.4059/2002,  reclamantul I.T., în calitate de mamndatar al lui I.D., a

chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului Timișoara,

solicitând instanței să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în

str.Victoriei nr.105, înscris în CF 3580 comuna Ghiroda ori acordarea de

despăgubiri în funcție de valoarea reală a acestuia.

Au

fost invocate în drept dispozițiile Legii nr.10/2001.

La termenul de judecată din 26 februarie 2002 reclamantul și-a

precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de

pârât Consiliul local Ghiroda, instanța dispunând citarea acestuia.

Prin

sentința civilă nr.8168 din 9 mai 2002, Judecătoria Timișoara    și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că

acestuia îi revine competența potrivit Legii nr.10/2001.

La

Tribunalul  Timiș cauza a fost înregistrată sub nr.11702/2002 iar instanța,

prin sentința civilă nr.1230/20 decembrie 2002, punând în discuție din oficiu

problema competenței materiale de soluționare a cauzei, și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând ivit conflictul

negativ de competență, tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea

pronunțării unui regulator de competență în condițiile art.22 alin.2

C.proc.civ..

Curtea

de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.6 din 26 februarie 2003, a stabilit

că este competentă material să soluționeze cauza în fond Judecătoria Timișoara.

S-a

reținut că reclamantul a formulat o acțiune în revendicare  imobiliară, care

este de competența instanței de drept comun, nefiind vorba despre nici una din

situațiile de excepție reglementate de Legea nr.10/2001 care să confere

competența în primă instanță a tribunalului.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că, în opinia sa, în

cauză a operat o expropriere, astfel încât competența în primă instanță revine

tribunalului.

Recursul

este nefondat.

Pe

tot parcursul procesului reclamanta a arătat că acțiunea pe care a formulat-o

este o revendicare imobiliară, iar ca temei de drept a invocat dispozițiile

Legii nr.10/2001.

Așa

cum rezultă din acțiune, din motivele de recurs și din înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, imobilul în litigiu nu a făcut obiectul unei „exproprieri”, în

sensul tehnico-juridic al terenului, ci  a fost trecut în proprietatea statului

în baza dispozițiilor Decretului nr.223/1974.

În

aceste condiții, Curtea de Apel a constatat în mod corect, față de obiectul

litigiului, că în cauză competența în fond aparține instanței de drept comun,

adică Judecătoriei, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul I.T.împotriva sentinței civile nr.6 din 26 februarie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabil.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi   20 iunie  2003.