ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1377/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr.123 din 17 octombrrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara – Secția civilă.

La

apelul nominal au lipsit recurentul-pârât Consiliul local al Municipiului

Timișoara și intimata-reclamantă B.M..

Procedura

completă.

Se

referă faptul că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 10 aprilie 2002, reclamanta B.M. a chemat în judecată

Consiliul Local al municipiului Timișoara solicitând, în calitate de succesoare

a foștilor proprietari tabulari, să se constate  că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru a i se restitui în natură imobilul în litigiu, să fie

obligat pârâtul să îi recunoască dreptul de proprietate, să se dispună

intabularea acestui drept în cartea funciară în temeiul Legii nr.10/2001.

Tribunalul

Timiș, prin  sentința civilă nr.483/13 mai 2002, a respins acțiunea, reținând

că, potrivit dispozițiilor art.24 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001 tribunalul

are competența de a soluționa contestația formulată de persoana îndreptățită

împotriva deciziei prevăzute la alin.1, instanța neputându-se substitui

deținătorului imobilului și să dispună restituirea acestuia.

Cum

în speță nu s-a emis decizia sau dispoziția motivată, - mai arată instanța -,

acțiunea este prematur formulată.

Prin

decizia civilă nr.123 din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis

apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinței civile nr.483/13 mai 2002

a Tribunalului Timiș, pe care a   desființat-o și a trimis cauza spre

rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru

a hotărî astfel,  în esență, instanța de apel a reținut că, deși reclamanta a

notificat persoana deținătoare, aceasta din urmă nu a emis decizie sau

dispoziție în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, situație în care

reclamanta era îndreptățită să formuleze acțiunea având ca obiect restituirea

în natură a imobilului sau să primească echivalentul acestuia.

Împotriva

acestei decizii, Consiliul Local al Municipiului Timișoara a declarat recurs,

susținând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.24

alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001.

Recursul

este fondat potrivit celor ce urmează.

Instanța

de apel a apreciat desigur că, prin soluția pronunțată astfel, prima instanță

nu a judecat cauza în fond.

Trimițând

cauza spre rejudecare instanța de apel a încălcat însă norma imperativă

procesuală prevăzută de art.297 alin.1 C.proc.civ., potrivit căreia, într-o

asemenea ipoteză, găsindu-se apelul întemeiat, se va anula hotărârea apelată și

se va judeca procesul pronunțându-se o hotărâre definitivă.

Rezultă

că, în considerarea acestei dispoziții și a argumentelor pe care le-a avut în

vedere, instanța de apel era datoare să aplice regula fundamentală instituită

de textul citat privind desființarea hotărârii atacate și judecarea cauzei și

nu să trimită cauza spre rejudecare tribunalului..

Așa

fiind, în temeiul prevederilor art.312, 313 C.proc.civ., recursul urmează a fi

admis, a se casa hotărârea atactaă cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe,

spre rejudecare în sensul celor de mai sus.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Admite

recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr.123 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara –

Secția civilă.

Casează

decizia și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.