ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2592/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 2 decembrie 1996

reclamanții P.G. și L., în contradictoriu cu Comnisia județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava și cu A.D.S., au

solicitat anularea titlului de proprietate nr. l341/25 august 1995 emis pe

numele pârâtei A., pentru 0,36 ha teren intravilan arabil în locul numit

„Fundoaia” în comuna P.

Reclamanții au motivat acțiunea arătând că au

moștenit de la părinții reclamantei suprafața de teren în litigiu și pe care au

primit-o prin reconstituirea dreptului de proprietate în cuprinsul unui teren

de 0,90 ha conform titlului de proprietate nr. 1805/20 decembrie 1996 emis de

Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor. Pârâta a obținut la rândul său un titlu de proprietate nr. 1341/25

august 1995 pentru suprafața de 4,09 ha, suprafață în care este inclusă și

porțiunea de 0,36 ha pretinsă de către reclamantă.

Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 3037/24

mai 1999 a admis acțiunea, a anulat în parte titlul de proprietate nr. 1341/25

august 1995 eliberat de Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor în sensul excluderii suprafeței de 0,36 ha

teren situat în intravilanul comunei P., la locul numit Fundoaia, învecinat cu

C.V. la N,  A.C. la E, drum la S și P.G. la V.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria a

reținut că terenul de 0,36 ha înscris în titlul de proprietate al reclamanților

a aparținut familiei M., autorii reclamantei. Cu acest teren, rămas moștenire,

reclamanții P.G. și L. s-au înscris în C.A.P., ei figurând în registrul agricol

în anii 1958-1962.

S-a mai constatat că atât reclamanții, cât și

pârâta au făcut dovada că au deținut în proprietate un teren de 0,36 ha,

reclamanții în locul numit „acasă” în intravilanul satului Fundoaia, iar pârâta

în vatra satului Fundoaia, dar nici una din părți nu a putut dovedi vechiul

amplasament al terenului în discuție.

Întrucât reclamanții au făcut dovada existenței

pe terenul în discuție a unei construcții ridicate încă din 1928, s-a

considerat în mod evident că reconstituirea proprietății pentru 0,36 ha s-a

făcut pe vechiul amplasament, pe acesta existând – în stăpânirea reclamanților

– construcțiile amintite și ca atare în mod greșit s-a reconstituit dreptul de

proprietate al pârâtei în același loc.

Apelul declarat de pârâta A.D.S. împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Tribunalul Suceava, prin decizia

civilă nr. 636 din 16 februarie 2001. Tribunalul, în consens cu cele stabilite

la judecata în fond, a considerat relevantă împrejurarea că pe terenul

revendicat există încă din 1928 un imobil casă, stăpânit de reclamanți și pe

perioada cooperativizării.

Curtea de Apel Suceava prin sentința civilă

354/5 februarie 2002 a menținut cele două hotărâri respingând recursul pârâtei.

S-a constatat că cele două suprafețe de teren nu se suprapun, cea pretinsă de

reclamanți aflându-se în sat Fundoaia, în locul numit „Acasă” iar suprafața de

teren pretinsă de pârâtă fiind situată în același sat și aceeași comună, dar în

punctul numit „La Muraru”.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs în

anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

S-a considerat că hotărârile judecătorești

criticate sunt vădit netemeinice deoarece probele administrate în cauză sunt

contradictorii, insuficiente și neconcludente pentru a se  stabili o situație

de fapt certă, cu privire la identitatea sau nu a celor două suprafețe de 0,36

ha care au fost recunoscute cu titlu de proprietate părților din proces.

Recursul în anulare este întemeiat și se va

admite pentru considerentele ce urmează:

Vocația la calitatea de proprietar atât a

reclamantului, cât și a pârâtei în cauză pentru o suprafață de 0,36 ha  nu a

fost contestată. Ambele părți au primit în acest sens câte un titlu de

proprietate în care se include și acest teren.

Instanțele nu s-au preocupat însă de

individualizarea suprafeței de teren în litigiu pentru a se putea ajunge la

concluzia că terenul pretins de reclamant se regăsește, identificându-se în

suprafața de teren constituită – prin titlu –pârâtei.

În acest sens actele de proprietate în susținerea

revendicării prezentate de reclamantă pe de o parte și de pârâtă, pe de altă

parte, se referă la porțiuni distincte de teren. Este adevărat că ambele terenuri

se află în sat Fundoaia, dar reclamantul pretinde o suprafață de 0,36 ha în

punctul numit „Acasă” nr.top 72 cu vecinătățile la N A.M., la E  A.C., A.S., la

S Drum și la V M.G.V.

Pârâta are și ea 0,36 ha în punctul Imaș

Fundoaia nr. top 105 cu vecinii la N M.R., la E Drum, la S C.I. și la V pârâu.

Ca urmare instanțele admițând acțiunea și

anulând titlul de proprietate al pârâtei cât privește suprafața de 0,36 mp au

făcut o judecată pripită fără să cerceteze elementele de  distincție dintre

cele 2 terenuri.

Pe cale de consecință, urmează a se casa cele

trei hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru

completarea probelor în vederea identificării pe teren – eventual prin

expertiză sau alte probe pertinente – a amplasării celor două suprafețe de 0,36

mp distincte menționate în cele două titluri de proprietate pentru a se putea

verifica dacă amplasarea terenurilor recunoscute în proprietatea pârâtei s-au

suprapus – încălcând – peste terenurile recunoscute în proprietatea

reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 354 din 5 februarie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția

civilă, pe care o casează.

Casează decizia 636 din 16 februarie 2001 a

Tribunalului Suceava, secția civilă, și sentința civilă nr. 3037 din 24 mai

1999 a Judecătoriei Suceava și trimite cauza spre rejudecare la această din

urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.