ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3553/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.N., C.G. și S.M. au chemat în judecată pe S.P.C. și Comisia județeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitând să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 200/47447 din 20 septembrie 1995 emis de aceasta în baza Legii nr. 18/1991, pe numele pârâtului S.P.C. pentru suprafața de 1,05 ha teren situat pe raza comunei Pungești, satul Armăsoaia județul Vaslui. În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că din eroare comisia a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea pârâtului întrucât în registrul agricol aferent anilor 1951 – 1955 terenul figura pe numele autorului reclamanților C.I.

Printr-un memoriu depus la dosar S.M. a precizat că nu își însușește acțiunea formulată de ceilalți doi reclamanți motiv pentru care nu a semnat-o. Judecătoria Vaslui prin sentința civilă nr. 383 din 23 ianuarie 2001 a respins acțiunea promovată de C.N. și C.G. și a anulat ca nesemnată acțiunea formulată de M.S. Instanța a reținut că S.M., mama pârâtului S.P.C., nu a fost de acord cu acțiunea deoarece, împreună cu reclamanții, care erau frații săi, în calitate de moștenitori ai lui C.I., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 10 ha, iar pârâtul, beneficiar al Legii nr. 42/1990 a solicitat prin cerea înregistrată sub nr. 474 din 30 ianuarie 1995 la Comisia locală Pungești de aplicare a Legii nr. 18/1991, constituirea unui drept de proprietate, sens în care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr. 200/47447/1995, pentru un teren extravilan.

În aceste condiții, instanța a apreciat că nu s-au încălcat prevederi legale imperative care să atragă nulitatea titlului de proprietate contestat. Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 46/A din 22 ianuarie 2002 a respins apelul declarat de C.N.D. și C.G.M. împotriva sentinței civile nr. 383 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Vaslui, însușindu-și argumentarea instanței de fond. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 908 din 4 iunie 2002 a admis recursul declarat de reclamanții C.N.D. și C.G.M. împotriva deciziei civile nr. 46/A din 22 ianuarie 2002 a Tribunalului Vaslui pe care a modificat-o în tot în sensul că: A admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 383 din 23 ianuarie 2001 a Judecătoriei Vaslui pe care a schimbat-o în parte, respectiv.

A admis acțiunea reclamanților C.N.D. și C.G.M. și a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 200/47447 din 20 septembrie 1995 emis pe numele pârâtului S.P.C. Instanța de recurs și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 15 pct. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, coroborate cu prevederile art. 10 lit. t) din Legea nr. 42/1990, constatând că S.P.C., îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate nu s-a conformat însă cerințelor art. 13 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 în sensul că nu a formulat o cerere la comisia de fond funciar competentă pentru atribuirea terenului în litigiu și nu a urmat procedura prevăzută de lege în acest sens. Ca atare, instanța a conchis că titlul său de proprietate era lovit de nulitate absolută conform art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997.

În contra deciziei nr. 908 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pe motiv că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, s-a susținut că pârâtul S.P.C. a dovedit cu certificatul nr. 155 din 16 mai 1991 eliberat de Comisia de aplicare a Legii nr. 412/1990 și decizia medicală nr. 1312/1 din 5 martie 1991 emisă de Comisia centrală de expertiză medico-militară cum și alte acte medicale, că și-a pierdut total capacitatea de muncă, deoarece are o infirmitate fizică permanentă.

Pe cale de consecință, pârâtul beneficia de dreptul conferit de art. 10 lit. t) din Legea nr. 42/1990 în sensul că era îndrituit la acordarea unei suprafețe de teren în condițiile Legii nr. 18/1991. În aceste condiții pârâtul a depus la Comisia locală Pungești de aplicare a Legii nr. 18/1991 din localitatea sa natală, cererea înregistrată sub nr. 474 din 30 ianuarie 1995 pentru constituirea dreptului de proprietate și în aceste condiții i s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata. Rezultă deci că pârâtul s-a conformat prevederilor art. 15 pct. 5 din Legea nr. 18/1991 care evidențiază ca unică condiție pentru persoanele ce intră sub incidența Legii nr. 42/1990, aceea de a depune o cerere de constituire a dreptului de proprietate.

Mai mult, atribuirea către pârât a terenului în discuție s-a făcut conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 din rezerva de teren extravilan aflată la dispoziția comisiei, iar faptul că acest teren face parte din terenurile ce au aparținut autorului reclamanților C.I., nu are relevanță în cauză, deoarece reclamanților li se reconstituise deja dreptul de proprietate în limita a 10 ha după autorul lor. Pe de altă parte conform adresei Oficiului de cadastru și comunicării Prefecturii Vaslui, terenul trecut în titlul de proprietate atacat nu se suprapune cu cel al reclamanților. Din această perspectivă reclamanții nu justificau un interes legitim pentru promovarea acțiunii și oricum în cauză nu au fost încălcate norme legale „de ordine publică”.

Pentru motivele evidențiate s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticate și în fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce succed. Potrivit certificatului nr. 155 din 16 mai 1991 emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 pârâtului S.P.C. i s-a recunoscut calitatea de „luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989”, urmând a beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 42/1990. De asemenea, din certificatul-decizie medicală nr. 1312/1 din 5 martie 1991 eliberat de Comisia centrală de expertiză medico-militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, rezultă că S.P.C. are gradul de invaliditate I nerevizuibil urmare unui accident survenit în timpul revoluției la 24 decembrie 1989 (dosar nr. 9181/2000).

Față de aceste înscrisuri apare cu evidență că pârâtul S.P.C., conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 avea vocație pentru a i se atribui o suprafață de 10.000 mp în echivalent arabil. Demersurile celor interesați în a beneficia de prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 erau cele reglementate în cuprinsul actului normativ menționat, respectiv art. 10 alin. (4) text cu care art. 14 alin. (5) urma a fi întregit. Așadar, pârâtul S.P.C. avea obligația de a se adresa cu o cerere la primăria localității în care era situat terenul, cu respectarea unui termen de 90 de zile, prevăzut de art. 10 din lege. Cu actul nou depus cu ocazia soluționării recursului în anulare, pârâtul S.P.C.

a probat că la 30 ianuarie 1995 s-a adresat Prefecturii județului Vaslui solicitând că în baza art. 10 lit. t) din Legea nr. 42/1990 fiind rănit la 24 decembrie 1989 în timpul acțiunilor pentru victoria revoluției din decembrie 1989, să-i fie acordată o suprafață de teren în condițiile Legii nr. 18/1991 (dosar nr. 2930/2003) din parcela ce a aparținut bunicului său C.I. și care făcea parte din rezerva la dispoziția comunei Pungești. Cererea a fost îndreptată comisiei comunale de fond funciar Pungești cu mențiunea că petentul era îndrituit să primească teren de la organul administrativ din localitatea de domiciliu.

Întrucât instanțele nu au fost în măsură să examineze menționatul înscris iar curtea de apel a apreciat că în baza cererii persoanei îndreptățite emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 18/1991, se impune rejudecarea cauzei pentru ca părțile în contradictoriu să examineze înscrisul nou depus și să aprecieze dacă acesta întrunea exigențele legii atât sub aspectul condițiilor de fond cât și a acelor de formă, respectiv a termenului impus de lege pentru sesizarea comisiei.

Pe de altă parte, cu ocazia rejudecării urmează să se examineze, eventual după efectuarea unei expertize de specialitate dacă terenul acordat pârâtului prin titlu nr. 200/47447 din 20 septembrie 1995 se suprapune cu terenurile trecute în titlurile de proprietate emise pe numele reclamanților de la autorul C.I., reclamanții susținând constant că terenul atribuit pârâtului li se cuvenea în calitate de moștenitori ai autorului C.I. în rolul agricol al căruia a figurat în perioada 1951-1955. Este adevărat că din adresa nr. 1048 din 11 ianuarie 2001 emisă de Oficiul de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol Vaslui (dosar nr. 9181/2000) rezultă că nu ar exista o astfel de suprapunere, adresa nu este însoțită și de o argumentare tehnică în acest sens.

De asemenea apare necesar a se verifica și dacă parcela în discuție atribuită pârâtului S.P.C. figura în rezerva aflată la dispoziția comunei Pungești. În fine, este de verificat și în ce măsură reclamanții justificau un interes legitim în promovarea acțiunii, având în vedere că acestora li se reconstituise deja dreptul de proprietate pentru o suprafață de 10 ha teren agricol prin mai multe titluri de proprietate dacă acțiunea pronunțată la 9 octombrie 2000 avea în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 care a modificat art. 9 din lege în sensul reconstituirii dreptului de proprietate peste limita de 10 ha de familie în echivalent arabil până la limita suprafeței prevăzută la art. 3 lit. f) din Legea nr. 187/1995.

Față de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și a trimite dosarul Tribunalului Vaslui pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 908 din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și decizia civilă nr. 46/A din 22 ianuarie 2002 a Tribunalului Vaslui și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2004.