ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune,

reclamanții G.E., G.I., J.D., E.S., au chemat în judecată P.V., C.L. a Legii

nr. 18/1991 comuna Aninoasa și Comisia Județeană Târgoviște solicitând

obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 2000 mp teren situat în com. Aninoasa, sat Viforâta,

identificată prin vecinătăți și locul situării ca L.B.

În motivarea acțiunii s-a arătat că,

prin actul de schimb, autentificat sub nr. 638 din 4 mai 1973, a cărui

validitate s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, autorul reclamanților,

G.D., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și că, deși

autorul lor nu a fost membru cooperator, terenul nefăcând deci obiectul Legii

nr. 18/1991, pârâta a fost pusă în posesie pe acest teren încălcându-se astfel

dreptul lor de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 5142 din 12

octombrie 2001, Judecătoria Târgoviște a respins acțiunea, reținând că terenul

revendicat nu figurează în evidențele agricole pe numele reclamanților sau

autorului lor, deși terenul în litigiu a făcut obiectul schimbului, ulterior, a

fost preluat de C.A.P., iar după apariția Legii fondului funciar, autorului

reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga

suprafață de teren solicitată. În atare situație, deși acesta nu a beneficiat

de terenul dobândit în urma contractului de schimb, situat în punct L.B., ci de

terenul pe care l-a deținut anterior acestei operațiuni, situat în punct F.,

acest lucru nu este de natură a-l prejudicia.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia

nr. 541 din 15 mai 2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2135 din 10

octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, a admis acțiunea și a obligat

pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, terenul

revendicat.

S-a reținut că reclamanții au făcut

dovada dreptului de proprietate prin actul de schimb, stabilit ca fiind valabil

prin decizia nr. 1526 din 8 iunie 1998 a Curții de Apel Ploiești, iar procesul

verbal prin care pârâta a fost pusă în posesie pe terenul în litigiu, s-a anulat

tot prin hotărâre judecătorească.

Împotriva acestor ultime hotărâri,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a

declarat recurs în anulare, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea

ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține în dezvoltarea motivelor

de recurs, în esență, că, în mod greșit acțiunea reclamanților a fost admisă cu

motivarea că actul de schimb și cele două hotărâri judecătorești constituie

titlul lor de proprietate, anterior, autorul reclamanților beneficiind de

reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren

cuvenită conform opțiunii sale, fiind pus în posesie pentru această suprafață,

așa încât reclamanții ar beneficia de o suprafață în plus de 2000 mp la care nu

sunt îndreptățiți.

Mai departe se consideră relevant și

faptul că, oricum și considerente de ordin practic impuneau soluția de

respingere a acțiunii, deoarece pe terenul în litigiu s-a realizat extinderea

cimitirului comunal, în baza hotărârii Consiliului Local comuna Aninoasa.

Recursul în anulare este fondat.

Este adevărat că terenul în litigiu

este situat în punctul L.B. din satul Viforâta și a fost dobândit în proprietate

de autorul reclamanților în baza actului de schimb nr. 638 din 4 mai 1973, act

prin care, în temeiul Decretului nr. 151/1950, acesta a cedat statului terenul

proprietatea sa situat în punctul F., format din 0,03 ha fânețe și 0,06 ha vie,

extravilan, obținând în schimb terenul în suprafață de 0,02 ha fânețe,

intravilan, în pct. L.B.

Neechivoc însă, din probele

administrate, rezultă că, așa cum au susținut în apărare pârâtele, autorul

reclamanților în urma apariției Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, a

formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate inclusiv pentru

terenul din litigiu și că, i s-a reconstituit acest drept pentru întreg

terenul, avut inițial în proprietate, în suprafață totală de 0.59 ha, printre

care suprafața de teren deținut în punctele F. și nu pentru terenul în litigiu.

Acest lucru este stabilit, indiscutabil și prin expertizele tehnice efectuate

în cauză care concluzionează că a fost atribuită în proprietate întreaga

suprafață la care autorul reclamanților avea dreptul, acesta fiind și pus în

posesie conform Legii nr. 18/1991, iar terenul în litigiu nu figurează în

evidențele Primăriei Aninoasa pe numele defunctului sau a moștenitorilor, care

nu au titlu de proprietate.

Așadar, cum această modalitate de

reconstituire a dreptului de proprietate a rămas astfel definitiv stabilită,

rezultă că, antecesorul reclamanților, pus în posesie prin procesul verbal nr.

87 din 24 aprilie 1998, a înțeles să opteze în acest sens, pentru terenul

deținut în proprietate anterior schimbului, în cpt. F. În acest mod autorul

reclamanților, respectiv aceștia din urmă în calitate de moștenitori, au

stabilită integral existența dreptului de proprietate, readus în patrimoniu

pentru întreg terenul la care avea dreptul.

Apare deci corectă aprecierea din

recursul în anulare că, admiterea acțiunii cu privire la terenul din litigiu ar

reprezenta o depășire a suprafeței de teren la care reclamanții ar fi

îndreptățiți.

În consecință, cele stabilite prin

hotărârile judecătorești de care reclamanții fac vorbire, decizia nr. 1526/1998

și nr. 1635/2000 ale Curții de Apel Ploiești, prin care s-a constatat

valabilitatea actului de schimb, respectiv s-a anulat procesul verbal de punere

în posesie a P.V. pentru terenul în litigiu rămas fără semnificație juridică,

în ce interesează.

Așa fiind și pentru cele arătate,

recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica hotărârile atacate, cu

menținerea soluției de respingere a acțiunii pronunțate prin sentința

Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 541 din 15 mai 2002 a Tribunalului

Dâmbovița, secția civilă și a deciziei nr. 2135 din 10 octombrie 2002 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă.

Modifică această din urmă decizie,

în sensul că admite recursurile declarate de pârâta P.V. împotriva deciziei nr.

541 din 15 mai 2002 a Tribunalului Dâmbovița și respinge apelul declarat de

G.E., decedată, moștenitori fiind J.V., E.S. și G.I., G.A. decedat, moștenitori

fiind G.E., G.V., G.M. și G.V. împotriva sentinței civile nr. 5142 din 12

octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2004.