ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanții G.E., G.I., J.D., E.S., au chemat în judecată P.V., C.L. a Legii nr. 18/1991 comuna Aninoasa și Comisia Județeană Târgoviște solicitând obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren situat în com. Aninoasa, sat Viforâta, identificată prin vecinătăți și locul situării ca L.B. În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin actul de schimb, autentificat sub nr. 638 din 4 mai 1973, a cărui validitate s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, autorul reclamanților, G.D., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu și că, deși autorul lor nu a fost membru cooperator, terenul nefăcând deci obiectul Legii nr. 18/1991, pârâta a fost pusă în posesie pe acest teren încălcându-se astfel dreptul lor de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 5142 din 12 octombrie 2001, Judecătoria Târgoviște a respins acțiunea, reținând că terenul revendicat nu figurează în evidențele agricole pe numele reclamanților sau autorului lor, deși terenul în litigiu a făcut obiectul schimbului, ulterior, a fost preluat de C.A.P., iar după apariția Legii fondului funciar, autorului reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată. În atare situație, deși acesta nu a beneficiat de terenul dobândit în urma contractului de schimb, situat în punct L.B., ci de terenul pe care l-a deținut anterior acestei operațiuni, situat în punct F., acest lucru nu este de natură a-l prejudicia. Tribunalul Dâmbovița, prin decizia nr. 541 din 15 mai 2002, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2135 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, a admis acțiunea și a obligat pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie, terenul revendicat.

S-a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate prin actul de schimb, stabilit ca fiind valabil prin decizia nr. 1526 din 8 iunie 1998 a Curții de Apel Ploiești, iar procesul verbal prin care pârâta a fost pusă în posesie pe terenul în litigiu, s-a anulat tot prin hotărâre judecătorească. Împotriva acestor ultime hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, în temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Se susține în dezvoltarea motivelor de recurs, în esență, că, în mod greșit acțiunea reclamanților a fost admisă cu motivarea că actul de schimb și cele două hotărâri judecătorești constituie titlul lor de proprietate, anterior, autorul reclamanților beneficiind de reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren cuvenită conform opțiunii sale, fiind pus în posesie pentru această suprafață, așa încât reclamanții ar beneficia de o suprafață în plus de 2000 mp la care nu sunt îndreptățiți. Mai departe se consideră relevant și faptul că, oricum și considerente de ordin practic impuneau soluția de respingere a acțiunii, deoarece pe terenul în litigiu s-a realizat extinderea cimitirului comunal, în baza hotărârii Consiliului Local comuna Aninoasa.

Recursul în anulare este fondat. Este adevărat că terenul în litigiu este situat în punctul L.B. din satul Viforâta și a fost dobândit în proprietate de autorul reclamanților în baza actului de schimb nr. 638 din 4 mai 1973, act prin care, în temeiul Decretului nr. 151/1950, acesta a cedat statului terenul proprietatea sa situat în punctul F., format din 0,03 ha fânețe și 0,06 ha vie, extravilan, obținând în schimb terenul în suprafață de 0,02 ha fânețe, intravilan, în pct. L.B. Neechivoc însă, din probele administrate, rezultă că, așa cum au susținut în apărare pârâtele, autorul reclamanților în urma apariției Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate inclusiv pentru terenul din litigiu și că, i s-a reconstituit acest drept pentru întreg terenul, avut inițial în proprietate, în suprafață totală de 0.59 ha, printre care suprafața de teren deținut în punctele F. și nu pentru terenul în litigiu.

Acest lucru este stabilit, indiscutabil și prin expertizele tehnice efectuate în cauză care concluzionează că a fost atribuită în proprietate întreaga suprafață la care autorul reclamanților avea dreptul, acesta fiind și pus în posesie conform Legii nr. 18/1991, iar terenul în litigiu nu figurează în evidențele Primăriei Aninoasa pe numele defunctului sau a moștenitorilor, care nu au titlu de proprietate. Așadar, cum această modalitate de reconstituire a dreptului de proprietate a rămas astfel definitiv stabilită, rezultă că, antecesorul reclamanților, pus în posesie prin procesul verbal nr. 87 din 24 aprilie 1998, a înțeles să opteze în acest sens, pentru terenul deținut în proprietate anterior schimbului, în cpt.

F. În acest mod autorul reclamanților, respectiv aceștia din urmă în calitate de moștenitori, au stabilită integral existența dreptului de proprietate, readus în patrimoniu pentru întreg terenul la care avea dreptul. Apare deci corectă aprecierea din recursul în anulare că, admiterea acțiunii cu privire la terenul din litigiu ar reprezenta o depășire a suprafeței de teren la care reclamanții ar fi îndreptățiți. În consecință, cele stabilite prin hotărârile judecătorești de care reclamanții fac vorbire, decizia nr. 1526/1998 și nr. 1635/2000 ale Curții de Apel Ploiești, prin care s-a constatat valabilitatea actului de schimb, respectiv s-a anulat procesul verbal de punere în posesie a P.V. pentru terenul în litigiu rămas fără semnificație juridică, în ce interesează.

Așa fiind și pentru cele arătate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica hotărârile atacate, cu menținerea soluției de respingere a acțiunii pronunțate prin sentința Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 541 din 15 mai 2002 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă și a deciziei nr. 2135 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Modifică această din urmă decizie, în sensul că admite recursurile declarate de pârâta P.V. împotriva deciziei nr. 541 din 15 mai 2002 a Tribunalului Dâmbovița și respinge apelul declarat de G.E., decedată, moștenitori fiind J.V., E.S. și G.I., G.A. decedat, moștenitori fiind G.E., G.V., G.M. și G.V. împotriva sentinței civile nr. 5142 din 12 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgoviște, pe care o menține. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2004.